69. Geoagiu, com. Geoagiu, jud. Hunedoara

Punct: Biserica de tip "rotondă"

Cod sit: 89570.04

Colectiv: Gheorghe Petrov (MNIT), Paul Scrobotă (MI Aiud)

Începute în anul 1993, cercetările arheologice de la biserica cu plan central (rotonda) din Geoagiu (fost sat Geoagiu de Jos), au continuat și în anul 2000 cu a VIII-a campanie de săpături. Deși au fost atâtea campanii, totuși, considerăm că la acest important monument de arhitectură medievală nu s-a săpat îndeajuns, pentru a lămuri tot ceea ce ne interesează, deoarece în fiecare an fondurile alocate au fost modeste, ca să nu spunem simbolice.

Biserica este alcătuită dintr-o navă circulară cu diametrul interior de 5,5 m, continuată spre răsărit cu o absidă semicirculară lungă de 2 m și care are o deschidere înspre navă de 3 m. Lungimea construcției pe axa E - V este de 7 m în interior și de 9 m în exterior. Materialul de construcție folosit la ridicarea rotondei a fost cărămida romană în asociație cu o cantitate mai redusă de piatră de râu, prezentă mai mult în părțile superioare ale elevațiilor. Intrarea în rotondă se face prin partea de SV, printr-un portal introdus în zidărie într-o fază mai târzie; portalul este format din doi ușciori de piatră cu muchiile exterioare teșite, ambii fiind prevăzuți la părțile superioare cu câte un capitel cubic. Deasupra, două rânduri de cărămidă medievală ieșite puțin în afară în raport cu paramentul, formează un arc ușor frânt. Un alt arc, de formă semicirculară, realizat din cărămidă romană și aflat mai sus decât arcul portalului actual, trebuie să fi fost cel inițial. Rotonda este prevăzută cu un număr de șase ferestre: una în partea estică a absidei și restul în navă, câte două pe părțile de N și de S, iar ultima la V; în afară de fereastra vestică care este rotundă, toate celelalte sunt dreptunghiulare cu închideri semicirculare la partea superioară. Aceste ferestre aparțin prin formă și stil epocii romanice, fiind tratate în ambrazură, strâmtate la mijloc, cu evazări largi spre exterior și interior. Ferestrele navei sunt amplasate în partea superioară a elevațiilor, iar cea de la absidă se află mai jos, deoarece absida fusese boltită în vechime, cu o semicalotă din piatră și cărămidă, din care astăzi se mai păstrează doar punctele de plecare ale acesteia.

În literatura de specialitate există puține referiri la acest unic monument de cult din Ardeal. Edificiul este singura rotondă din țară care se mai află în picioare și poate fi văzută. În jurul bisericii există un cimitir, în care primele înmormântări au început să se facă în secolul al XI-lea, în vremea regelui Ladislau I (1077 - 1095), iar ultimele în cursul secolului al XVIII-lea. Cercetarea cimitirului a fost și este posibilă, astăzi, doar în perimetrul actual al curții casei parohiale reformate, pe terenul delimitat strict de împrejmuirea acesteia. În cele opt campanii de săpături, între anii 1993 - 2000, au fost descoperite și cercetate un număr de 157 morminte, depistate într-un număr de 17 șanțuri arheologice (Supr. I, S. 1 - S. 16).

În campania din anul 2000 au fost practicate trei secțiuni, după cum urmează: S. 13 = 3,5 x 2 m, la SE de rotondă, în cimitir, cu laturile mai lungi dispuse pe relația V - E (între latura vestică a lui S. 13 și latura estică a lui S. 4 / 1995 - secțiune practicată direct pe zidurile rotondei, în partea sudică, la îmbinarea navei cu absida - există o distanță de 3 m); S. 14 = 4,15 (latura estică) x 3,9 (latura vestică) x 2 m, pe latura nordică a navei, pornind direct de pe zidurile acesteia (S. 14 s-a aflat practicată între două secțiuni mai vechi, ambele pornite tot de pe zidurile rotondei - S. 5 / 1996 la E și S. 11 / 1999 la V - acestea fiind despărțite de noua secțiune prin martori de 0,5 m); S. 15 = 3 x 1,5 m, în cimitir, la N de S. 12 / 1999 cu martor de 0,5 m între ele (S. 15, cu laturile mai lungi pe relația V - E, se află la o distanță de circa 11 m față de absida rotondei).

În aceste secțiuni au fost descoperite un număr de 20 morminte (M. 138 - M. 157): 11 în S. 13 (M. 138 - M. 148), unul în S. 15 (M. 149) și opt în S. 14 (M. 150 - M. 157). Din cele 20 de morminte depistate au fost cercetate doar 17, deoarece la trei dintre ele (M. 140, M. 144, M. 148 / S. 13) au fost surprinse doar capetele sau marginile gropilor de înmormântare care ieșeau din profile pe suprafețe mici, ceea ce nu a mai permis adâncirea pe gropi până la aflarea scheletelor. În S. 14 au mai fost descoperite, în plus, părțile superioare din scheletele a doi defuncți (M. 72, M. 76) surprinși în S. 5 / 1996; totodată a fost marcată și groapa lui M. 80, care vine tot din S. 5, neputând însă ajunge la schelet din aceleași cauze amintite mai sus. Toate mormintele descoperite în campania din anul 2000 au fost lipsite de inventar funerar.

La mormintele din cimitirul aflat în jurul rotondei deosebim două orizonturi de înmormântare: unul mai vechi, de epocă arpadiană - datat cu monede din vremea regilor Ungariei Ladislau I (1077 - 1095) și Coloman (1095 - 1114) - cu defuncții îngropați fără sicrie, în gropi cu adâncimi relativ mici; altul mai nou, cu înmormântările începând probabil din secolul al XIII-lea și continuate în secolele următoare, cu defuncții depuși în sicrie și în gropi mai adânci (pentru amănunte și detalii, vezi rezumatele din Cronicile sesiunilor de rapoarte anterioare, precum și articolul nostru publicat în AMN, 33 / I, 1996, p. 403 - 414).

În privința cronologiei începuturilor rotondei, ne menținem în continuare părerea că aceasta a fost ridicată, cel mai devreme, probabil pe la începutul secolului al XII-lea. Clarificări și concluzii mai precise, lipsite de unele din incertitudinile actuale, vor fi posibile numai după finalizarea cercetărilor arheologice; investigațiile vor fi continuate în interiorul rotondei, apoi în exterior, lângă ziduri, precum și la diferite distanțe față de monument, în cimitir.

Ilustrația