67. Gălățui, com. Gălățui, jud. Călărași

Punct: Movila Berzei

Cod sit: 94152.01

Colectiv: Marian Neagu, Valentin Parnic, Florin Rădulescu (MDJ Călărași)

Stațiunea arheologică este situată pe terasa superioară a malului sudic al lacului Gălățui, între localitățile Alexandru Odobescu și Gălățui (jud. Călărași). La capătul podului spre Bogata, peste lacul Gălățui, pe o terasă înaltă se află Movila Berzei (movila apare pe unele hărți sub denumirea de Movila Coteț, pe altele, ca Movila Verde, dar localnicii folosesc toponimul de Movila Berzei), la 200 SSE de stațiunea neolitică, de care o desparte o vale (pl. I).

Scurt istoric al cercetărilor. Stațiunea arheologică Gălățui - Movila Berzei a fost descoperită de către elevul Marcel Anghelina. Cercetările au avut inițial (1980) un caracter de salvare, datorat lucrărilor agricole și de terasare a malului înalt al lacului.

Între 1981 - 1983, cercetările au fost întreprinse de Marian Neagu. Cu această ocazie a fost cercetată stratigrafia așezării, identificându-se trei niveluri de locuire:

  • 1. Primul nivel de locuire aparține comunităților Bolintineanu. El reprezintă etapa cea mai veche a acestei populații, marcată prin materiale arheologice descoperite în două locuințe de tip bordei, cu o ceramică cu puternice influențe Dudești - Cernica;

  • 2. Al doilea nivel de locuire aparține primei pătrunderi a comunităților Boian - Giulești (etapa Greaca, după periodizarea lui E. Comșa);

  • 3. Ultimul nivel al așezării de la Gălățui - Movila Berzei a fost ocupat de comunitățile Boian - Giulești, o etapă târzie, care au ridicat o construcție cu o destinație specială "locuința - sanctuar", cu dimensiuni apreciabile (8 x 10 m) dispusă pe direcția N - S.

În perioada 1995 - 1999, în mai multe rânduri, Muzeul Dunării de Jos a încercat redeschiderea șantierului de la Gălățui - Movila Berzei, dar lipsa fondurilor necesare a făcut ca acest proiect să aștepte mai mulți ani.

Obiectivele campaniei 2000 au fost următoarele:

a. Studierea zonei limitrofe și a microstratigrafiei locuinței - sanctuar (partea de SV);

b. Cercetarea zonei estice și stabilirea limitelor vestice ale așezării Boian.

Cercetarea acestor obiective a impus trasarea următoarelor secțiuni: S. V (20 x 2 m), S. VI (20 x 2 m), S. IX (6,5 x 1,5 m), direcția N - S, S. VIII (20 x 2m), direcția NE - SV și caseta C. 6 (7 x 2,50 m).

Scurtă descriere a descoperirilor

Stratigrafia. În campania din anul 2000 nu au fost cercetate complexe aparținând comunităților Bolintineanu. Totuși, în S. VIII, C. 1 - 3, s-a identificat un nivel corespunzător la adâncimea de -1,45 / -1,7 m, marcat printr-un pământ galben cu pete brun-maronii în amestec cu concrețiuni calcaroase și urme de chirpic. Deasupra acestui nivel, între -1,4 / -1,25 m, s-a constatat un strat cenușiu, steril arheologic cu fragmente de scoici, care suprapune nivelul Bolintineanu.

Primul nivel de locuire Giulești a fost identificat la -1,1 / -1,2 m până -0,8 / -0,9 m și este marcat într-un pământ cenușiu cu pete mari gălbui, concrețiuni calcaroase, bucăți de chirpic maroniu-roșcat, pietre, fragmente ceramice, unelte de silex și material osteologic. Sub stratul vegetal, gros de 0,25 - 0,3 m constatăm un al doilea nivel Boian - Giulești, marcat în zona vestică a așezării de o podină cu urme de lutuială. Podina a fost surprinsă pe o suprafață de 4 x 3,4 m și o grosime a pământului galben bătătorit de 0,15 - 0,18 m, pojghița de lutuială percepută în colțul de SV nedepășind câțiva milimetri. Cu toate eforturile depuse (casetă cu dimensiuni de 4 x 2 m, microstratigrafia complexului) nu au putut fi depistate alte elemente care să probeze amenajarea unei locuințe. Materialul arheologic descoperit în această suprafață (S. VIII, C. 7 - 8, adâncimea de -0,4 / - 0,65 m) este foarte sărac, fiind compus dintr-o râșniță de piatră, câțiva bulgări de chirpic și câteva fragmente ceramice.

Campania din anul 2000 confirmă constatarea ocupării doar a zonei ușor mamelonare de către comunitățile Bolintineanu și de cele din etapa târzie Boian - Giulești. Secțiunile trasate în parte vestică, estică și sudică nu au interceptat nici un complex Bolintineanu.

Primul nivel de locuire Boian - Giulești a fost și cel mai bogat. Secțiunile S. II (1980), S. IV (1982), S. VI și S. IX (2000) au interceptat mai multe complexe în partea estică a stațiunii. Astfel, cercetările din campaniile 1980 - 1982 au pus în evidență 7 colibe sub forma unor aglomerări masive de bulgări de chirpic, resturi de vetre, fragmente ceramice, material osteologic, unelte și așchii de silex. Aceste concentrări de materiale arheologice cu dimensiuni între 2,45 și 4,14 m au fost surprinse în S. II și S. IV.

În S. V, la adâncimea de -0,9 / - 0,95 m a fost pusă în evidență o zonă de pământ cu rare bucăți de chirpic, câteva fragmente ceramice și oase, scoici și două unelte de silex. Foarte probabil, această porțiune face parte din extremitatea sau imediata apropiere a unei locuințe sau a unei zone unde se desfășurau anumite activități.

În S. VI, trasată paralel și la 10 m E de S. V, în C. 3 - 4, între -0,4 / - 0,85 m, a apărut o aglomerare de materiale arheologice formată din numeroase bucăți de chirpic, vălătuci de lut, fragmente ceramice, așchii și unelte de silex, material osteologic. Complexul c. 1 a fost secționat longitudinal în S. VI pentru a i se urmări microstratigrafia. Finalizarea cercetării în campaniile următoare va stabili dacă ne aflăm în fața unei locuințe de tip colibă sau altfel de complex.

În profilul peretelui nordic (2 m) al lui S. VI s-a observat o groapă cu material arheologic (chirpic, unelte de silex, fragmente ceramice). Extinderea cercetării ne va edifica dacă este o groapă de bordei sau doar una menajeră.

În această campanie a fost cercetată și extremitatea de SV a locuinței - sanctuar (8 x 10 m) din ultimul nivel Boian - Giulești. În 1982 s-a prezervat această suprafață (7 x 2,5 m) a lui c. 6 pentru a se face în timp observații stratigrafice referitoare la modul de construcție a locuinței - sanctuar. După îndepărtarea nivelului provenit din prăbușirea pereților s-a secționat platforma spre E. Sub platformă a fost descoperit un craniu uman. Stadiul săpăturii nu ne permite decât avansarea ipotezei practicării unui ritual de fundare. La demontarea locuinței - sanctuar (campania 1981 - 1982) s-au descoperit fragmentele unui sanctuar miniatural spart și îngropat ritual sub platformă.În S. V au mai fost descoperite și fragmente de la amforă din perioada Latène.

Uneltele de silex. Majoritatea materialului litic o constituie așchiile, alături de care au mai fost descoperite răzuitoare, lame și o dăltiță de silex (pl. II). Piesele sunt de dimensiuni mijlocii și aparțin primului nivel de locuire Giulești.

Ceramica. Ceramica descoperită în primul nivel Boian - Giulești este decorată cu barbotină, incizii, excizii și caneluri. Fragmentele ceramice decorate cu barbotină sunt simple sau sub formă de șiruri de alveole în relief, dispuse sub buză (pl. IV). Acest tehnică a fost utilizată la ceramica grosieră. Ceramica incizată este decorată cu benzi unghiulare (pl. V - VI / 2 - 3), iar cea excizată cu motive meandrice și piraliforme (pl. VII). Ceramica fină este decorată cu șiruri orizontale de caneluri, dispuse paralel sub buză. În nivelul superior Giulești din locuința - sanctuar au fost descoperite câteva fragmente ceramice decorate cu motive excizate și un fragment cu decor incizat Precucuteni.

Podoabe. În complexul din S. V, c. 3 - 4 (adâncimea de -0,8 m) a fost descoperit și un pandantiv lucrat din scoică, cu un orificiu circular în partea centrală, încadrat de incizii dispuse transversal (pl. III/1). În complexul c. 1 din S. VI (adâncimea de -0,7 m) a fost identificată și o rotiță de car (?) miniatural din lut (pl. III/2).

Obiectivele viitoarei campanii:

1. Finalizarea cercetării c. 1 din S. VI;

2. Cercetarea colțului de SV al locuinței - sanctuar;

3. Habitatul neolitic din zona de N a așezării Boian - Giulești.

Bibliografie

1. Marian Neagu, Gălățui - Movila Berzei, în: Civilizația Boian pe teritoriul României, Călărași, 1999, p. 22 și 26.

Ilustrația