64. Fetești, com. Adâncata, jud. Suceava

Punct: La Schit

Cod sit: 146842.01

 Colectiv: Dumitru D. Boghian (UȘtcM Suceava), Ioan Mareș, Bogdan Petru Niculică (MNB Suceava)

 
În perioadele 24 iulie - 5 august și 22 septembrie - 28 octombrie 2000, în baza autorizației nr. 13 / 2000, cu finanțarea Muzeului Național al Bucovinei din Suceava, s-a efectuat o săpătură de sondare stratigrafică a sitului Fetești - "La Schit" (com. Adâncata, jud. Suceava), situat pe platoul înalt din partea de NE a satului, pe dreapta pârâului Grigorești, afluent al Siretului, în curtea bisericii "Sf. Nicolae" din Grigorești, com. Siminicea, ctitorie a lui Scarlat Miclescu (prima jumătate a sec. al XIX-lea), cunoscută și sub denumirea de "Schitul Grigorești" (com. Siminicea), care a devenit șantier arheologic școală pentru studenții de la Facultatea de Istorie și Geografie a Universității "Ștefan cel Mare" din Suceava. Această așezare a fost identificată prin cercetările de teren efectuate, în urma semnalărilor sătenilor din Fetești - Adâncata, care, la săparea mormintelor, descopereau materiale arheologice diverse, mai ales cucuteniene. Așezarea arheologică din acest punct, care se extinde și în zona acoperită de pădure, din vecinătatea curții bisericii, are aproximativ 1,5 ha. Din această suprafață, curtea bisericii reprezintă aproximativ 1 ha, din care pentru cercetări arheologice pot fi folosiți 3500 m2, restul fiind distrus de construcții (biserică, trapeză, alei betonate, două gropi de var) și morminte. În această accepțiune, această cercetare are și caracter de salvare. Prin vestigiile identificate, acest sit se încadrează între așezările de importanță națională.
Având în vedere topografia actuală, suprafețele libere și obiectivele cercetării, pentru realizarea săpăturii de control stratigrafic, a fost trasată S. I / 2000, cu orientarea NNV - SSE, având dimensiunile de 38 x 2 m, amplasată aproximativ în partea central - estică a așezării, dinspre partea centrală spre extremitatea sudică, între biserică la nord, trapeză la E și gardul metalic de împrejmuire a bisericii la S. Pentru a nu împiedica accesul spre biserică și trapeză, au fost trasați și săpați integral doar m. 4 - 19 și 23 - 38. Metri 4 - 19 au fost trasați în zona cea mai înaltă a așezării, acolo unde bănuiam că se vor descoperi cele mai importante urme materiale. Diferența de nivel dintre m. 4 și m. 38 este de aproximativ 1,2 m. Încă de la decaparea stratului de sol vegetal actual s-a observat că depunerile arheologice se află la suprafață, fiind, în multe cazuri, deranjate de lucrările ulterioare. Grosimea depunerilor arheologice, exceptând șanțul de apărare, variază între 0,70 - 1 m, fiind neuniform distribuită în spațiu. Au fost identificate diferite complexe de locuire aparținând culturilor Precucuteni III, Cucuteni A3, Cucuteni B1, Horodiștea II, epocii timpurii a bronzului, Hallstatt-ului timpuriu (?), Latène-ului timpurie getic, Evului Mediu târziu  și epocii moderne (sec. XVII - XIX). Stratigrafia acestei așezări pluristratificate este destul de complicată, pentru surprinderea legăturilor dintre toate complexele realizându-se profile pe pereții de E și V ai S. I / 2000, cât și planuri stratigrafice de detaliu.
Stratul steril din punct de vedere arheologic apare la adâncimi variind între -0,8 / -1 m. Acest strat este alcătuit dintr-o argilă ușor nisipoasă, de foarte bună calitate, ce a fost utilizată pentru construcția locuințelor din așezare și probabil pentru realizarea ceramicii. La partea superioară a stratului de steril arheologic se găsește un nivel brun-deschis, asemănător cu solul brun de pădure, cu grosimi care variază între 0,2 - 0,4/0,5 m.
La suprafața acestui strat brun-deschis, între m. 4 - 17, la -1 /  -0,95 m, se află primele complexe de locuire de aici; cele Precucuteni III, care au fost, probabil, dispersate spațial, neidentificându-se, până în prezent, o asociere certă a acestora, solul fiind foarte puțin diferențiat ca nuanță față de cel anterior. Deasupra acestora, între -0,95 / -0,65 m, se află vestigiile locuirii cucuteniene din etapa A3, într-un sol de culoare brună, cenușos, iar în dreptul șanțului, acest strat a fost secționat oblic, pentru realizarea fortificației, chiar dacă în urma scurgerilor ulterioare, stratul pare să-și fi refăcut grosimea.
Nivelul Cucuteni B1, identificat pe întreaga lungime a S. I / 2000, se găsește între -0, 65 / -0,15 m, spre m. 4 și -0,6 / -0,2 m, spre m. 38 și are o culoare brună, mai închisă, uneori virând spre cenușiu. În acest strat a fost realizată podina locuinței L. 1 / 2000, vetrele și, din acest strat, a fost săpată G. 7 / 2000. Imediat deasupra stratului brun-cenușiu Cucuteni B1, se află un strat foarte subțire, mai ales în dreptul șanțului de apărare, aparținând fazei Horodiștea II - Foltești II, neuniform spațial, marcat stratigrafic numai prin prezența materialelor ceramice specifice. Deasupra acestora, într-un strat cu sol cernoziomic cenușiu, foarte subțire, se află sporadice materiale hallstattiene, care dovedesc aceeași locuire neuniformă și sporadică, probabil mai consistentă în alte zone. Vestigiile de tip Latène și cele medievale nu formează, în secțiunea realizată, niveluri propriu-zise, fiind găsite doar în umplutura șanțului de apărare, printre dărâmăturile locuințelor cucuteniene și în bordeiul Latène getic timpuriu și bordeiul medieval târziu. Stratul vegetal are o grosime de 0,05 - 0,1 m, în partea mai înaltă a așezării fiind foarte subțire datorită spălării solului.
Așa cum arătam, vestigiile Precucuteni III nu formează, în suprafața săpată, complexe propriu-zise, fiind răspândite, deocamdată, doar între m. 4 - 17, fiind reprezentate de materiale ceramice de culoare brună-cenușie sau cenușie-neagră decorată cu motive spiralice și geometrice, canelate și adâncite, în asociere cu pictură roșie crudă. Nivelul Cucuteni A3 este destul de consistent între m. 4 - 15 și foarte subțire dincolo de șanțul de apărare al așezării, care pare să aparțină acestei etape de locuire. Nu a fost descoperită, deocamdată, nici o locuință sau alte complexe de locuire. Acestei faze de locuire îi aparține G. 6 / 2000 care a fost descoperită între m. 4 și 5, 5; ea era de mari dimensiuni și iar fundul ei se aduna către m. 4, continuând spre N în suprafața nesăpată. G. 6 / 2000 a fost săpată, potrivit observațiilor de pe peretele vestic, în dreptul m. 5,20 de la -0, 75 m, iar pe profilul estic, în dreptul m. 4,3 și -0,75 m. Această groapă se adâncea până la -1 m, în dreptul m. 4. Umplutura gropii era alcătuită dintr-un sol brun în amestec cu multă cenușă, în care se aflau fragmente ceramice pictate tricrom, încadrate în faza Cucuteni A 3, câteva cochilii de melci și scoici, piese litice și un străpungător de os. Pe fundul gropii au fost descoperite fragmente ceramice pictate cu roșu crud în asociere cu motive incizate, fiind posibil ca aceasta să fi intersectat nivelul precucutenian sau o eventuală groapă din această cultură. A fost tăiată parțial, în partea estică, de B. 1 / 2000.
șanțul de apărare, identificat inițial sub forma gropilor 1 și 2 / 2000, a fost săpat, în partea sa de NNV, pe profilul de V, de la m. 18,5, de la adâncimea de -0,9 m, unde pătrunde în solul argilos, fin, nisipos, iar pe peretele estic, de la m. 16,3, de la adâncimea de -0,85 m, în vreme ce malul de SSE apare, pe peretele estic al S. I / 2000, din dreptul m 26, de la adâncimea de -1 m, iar pe peretele vestic în dreptul m. 28, de la adâncimea de - 0,95 m, având o orientare NNE - SSV, prin săpătură fiind surprins aproximativ oblic. Malul de SSE al șanțului de apărare este mai greu de identificat cu precizie, deoarece, în perioadele ulterioare a fost afectat de o serie de deranjamente pentru extragerea argilei sau pentru realizarea bordeiului Latène timpuriu, cel de NNV fiind oblic, astfel încât nu se poate stabili cu precizie forma acestuia. Acest șanț de apărare avea o deschidere de aproximativ 6,5 - 7,5 m, închizând așezarea datând din faza Cucuteni A3.
Stratigrafia șanțului de apărare este deosebit de complexă, prezentând depuneri multiple și deranjamente din toate epocile istorice, materiale arheologice, de tip Precucuteni III, Cucuteni A și B, Horodiștea - Foltești II, Hallstatt, Latène timpuriu, Evul Mediu și din epoca modernă. Fundul șanțului a apărut, în dreptul m. 23 la adâncimea de - 3,34 m și datorită lățimii sale acesta trebuie să fi fost reutilizat pentru realizarea unor locuințe-bordei, probabil, în toate etapele de locuire post-cucuteniană, așa cum este cazul bordeiului Latène timpuriu. Este posibil ca acest șanț să fi folosit și în timpul primei etape de locuire Cucuteni B de aici, dar într-o etapă evoluată așezarea de acest tip excede fortificația, care a rămas ca o alveolare, fiind reutilizat ulterior așa cum am arătat.
Cel mai consistent nivel este acela care aparține fazei Cucuteni B1, de care se leagă locuințele (L. 1 / 2000 și L. 2  / 2000) și groapa 7 / 2000 (G. 7 / 2000). L. 1/ 2000 a fost identificată între m. 4 - 13,5, iar de la m. 13, 5 la m. 15 se observă răspândiri ale acesteia, sub formă de lipituri, fragmente ceramice și piese arheologice. Aceasta apărea ca o aglomerare mare de lipituri de perete, cu pleavă în compoziție, de nuanțe diferite roșii-cărămizii, brune, negre-cenușii, unele arse până la vitrifiere, cuprinsă între -0,1 / -0,3 m. La baza depunerii de lipituri de perete se găseau alte lutuieli brune, cenușii și negre și cărbuni, dovadă a faptului că au ars înăbușit. Între lipiturile de perete și cele de platformă se găseau materiale ceramice, piese litice, statuete antropomorfe și zoomorfe etc. Platforma L. 1 / 2000 se prezenta sub forma unor lipituri masive cu fățuire atentă la partea superioară, lucrate dintr-un lut nisipos, amestecat cu pleavă și paie, aplicate pe o substrucție lemnoasă alcătuită din butuci și lodbe despicate, amprentele negative ale lemnelor observându-se pe unele dintre acestea. De asemenea, se observă că partea inferioară a unor lipituri de platformă era de culoare neagră-cenușie, în vreme ce partea superioară este de culoare roșiatică, dovedind o ardere inegală a acesteia. Mai mult, în unele zone, sub platformă, există un strat de arsură (cărbuni), probabil de stejar, dovedind că butucii au fost afectați parțial de arderea platformei, așa cum se vede în dreptul m. 8. Probabil că axul lung al L. 1 / 2000 se afla pe direcția NNE - SSV, butucii fiind dispuși perpendicular pe acesta, de-a latul locuinței. Între m. 4 - 13, sub platformă, se observă pete mari de arsură și cenușă, ceea ce ar putea denota o anumită amenajare inițială a locului de așezare, prin defrișare și "purificare" prin foc a amplasamentului, probabil pentru că în zonă exista un luminiș cu mult lăstăriș.  Această locuință prezenta două vetre, ambele realizate în spații special rezervate în platformă, una în dreptul m. 5, distrusă în mare parte de bordeiul medieval târziu (B. 1 / 2000), cu fragmente ceramice în compoziție, și alta între m. 10,3 - 12,8, la adâncimea de - 0,32 m de la suprafața actuală, de formă circulară, relativ bine păstrată, în ciuda deranjamentelor ulterioare, cu două etape de construcție și cu materiale ceramice pictate în structura sa, ceea ce ar putea presupune existența unei eventuale compartimentări a casei cucuteniene. În pofida tuturor deranjamentelor, între m. 34 - 36,25 s-a păstrat o porțiune dintr-o locuință cucuteniană (sau o anexă), desemnată drept L. 2 / 2000, partea conservată fiind constituită din lipituri de perete, două pietre mari (gresii), care s-au spart și materialele ceramice, dintre care unele întregibile. În imediata apropiere a acesteia se afla G. 7 / 2000, fiind probabil în legătură cu aceasta. Pe profilul estic această groapă este cuprinsă între m. 31,3 și 34,2, în vreme ce pe peretele vestic a fost surprinsă între m. 32,5 și 35,2. A fost săpată de la -0,48 m, umplutura fiind alcătuită dintr-un sol brun-cenușiu în amestec cu lipituri de perete, lipituri de vatră aruncate cu fața în jos, fragmente ceramice pictate, fragmente Cucuteni C, piese litice, plastică antropomorfă și zoomorfă, materiale osteologice etc., fiind vorba probabil de o curățenie, o reamenajare masivă a unei locuințe Cucuteni B. În complexele Cucuteni B1 a fost descoperită o cantitate apreciabilă de ceramică pictată, ceramică Cucuteni C, numeroase piese litice, osteologice și de lut și o bogată plastică antropomorfă și zoomorfă.
Materialele de tip Horodiștea - Erbiceni II sunt reprezentate prin ceramică lucrată într-o pastă de culoare brună-cenușie și cenușie-negricioasă, provenind de la străchini, castroane, vase bitronconice etc., unele fiind decorate cu impresiuni de șnur, crestături sau cu alte motive adâncite, care amintesc etapa finală a acestei culturi. Ele au fost descoperite cu predilecție în umplutura șanțului de apărare Cucuteni A3, unde e posibil să fi existat unele locuințe adâncite.
Piesele ceramice hallstattiene sunt foarte puține, fiind vorba de fragmente lucrate dintr-o pastă neagră, lustruită, fără decoruri.
Fragmentele ceramice Latène au fost identificate în bordeiul atribuit acestei perioade (B. 2 / 2000). Acesta a fost descoperit în șanțul de apărare săpat din faza Cucuteni A 3, m. 25 - 28, care a fost surprins pe lungime doar în partea sa de răsărit, pe direcția NV - SE. Pe fundul bordeiului, neuniform adâncit până la -2,8 m, s-au descoperit, în C. 25 - 26, mai multe fragmente ceramice decorate cu brâie alveolare în relief, lucrate dintr-o pastă arsă neuniform, la roșiatic și brun-cenușiu. În C. 24, spre colțul de NV, a fost identificată vatra bordeiului, care era, probabil, dispusă în partea opusă intrării, care era, după cum bănuim, spre S. Forma acestui bordei era, probabil, rectangulară, cu colțurile rotunjite. Vatra bordeiului, probabil circulară, păstrându-se doar partea centrală, cu un diametru de 0,8 - 0,9 m, marginile fiind distruse în timp, nu prezenta o amenajare propriu-zisă, specifică, găsindu-se sub forma unui loc în locuință unde se făcea focul, pe un rug domestic, pământul înroșindu-se pe o adâncime variabilă, între 3 și 6 cm. Deasupra vetrei, între -2,7 / -2,75 m, se afla un strat de cărbune de bețe (crengi), ca dovadă a utilizării vetrei. Partea de SSE a bordeiului a fost săpată în malul de SE al șanțului de apărare, conferindu-i acestuia o lățime mult mai mare. Modul de construcție a vetrei și cantitatea redusă de material arheologic arată că bordeiul B. 2 / 2000 a funcționat o perioadă foarte scurtă de timp.
Bordeiul medieval târziu (B. 1 / 2000), desemnat inițial ca groapa G. 5 / 2000, a fost descoperit între m. 4 - 7,25. El  se conturează ca o groapă de mari dimensiuni, cu laturile ușor curbate și colțurile rotunjite, fiind săpat de la baza stratului vegetal (-0,08 /  -0,10 m) până la  -0,95 m, perforând nivelele Cucuteni B1, Cucuteni A3 și Precucuteni III și probabil alte nivele și, parțial, G. 6 / 2000. În umplutura sa materialele arheologice erau amestecate (Cucuteni B, Cucuteni A, Horodiștea II, Hallstatt, sec. XVII - XVIII). Materialele arheologice din sec. XVII - XIX, sunt reprezentate de cuie specifice acestei perioade, precum și de fragmente ceramice mai vechi, care, pe baza decorului în linii sau vălurit, executat cu o rotiță dințată, se datează în perioada Evului Mediu târziu (sec. XVII - XVIII). G. 3 / 2000, identificată între m. 25,90 - 31,7, a fost săpată într-o perioadă post-preistorică, de la -0,43 m, adâncimea ei ajungând la -0,83 m. În umplutura sa s-au descoperit materiale arheologice amestecate (ceramică Cucuteni B, din epoca bronzului și medievală târzie - sec. XVII, precum și pietre, cenușă, cărbuni, lipituri), toate acestea într-un sol cernoziomic, care se individualizează de stratul de cultură Cucuteni B. Ar putea reprezenta un alt bordei medieval târziu, fapt ce va fi lămurit prin cercetările viitoare. De asemenea, G. 4 / 2000 a fost identificată parțial, între m. 35 - 38, având, probabil, o formă oarecum circulară alungită. Ea a fost săpată de la  -0,45 m, din stratul post-preistoric, până la -0,75 m, din umplutura sa recuperându-se lipituri de perete, de diferite dimensiuni, fragmente ceramice Cucuteni B și Cucuteni C, pietre, câteva fragmente horodiștene și medievale târzii etc. Ea reprezintă o etapă de curățenie realizată în această zonă a așezării, într-un interval temporal care va fi precizat ulterior.
Astfel, acest sit pluristratificat se conturează ca una dintre cele mai importanțe așezări preistorice și protoistorice din Podișul Sucevei, care va completa imaginea habitatului uman din această zonă. În campania din anul 2001 ne propunem să extindem suprafața cercetată pentru completarea cunoașterii complexelor și situațiilor arheologice din zona neafectată de înmormântările contemporane, pentru reconstituirea locuirilor preistorice și istorice din cadrul acestui sit, și aplicarea studiilor paleopedologice, arheobotanice și arheozoologice etc.