62. Epureni, com. Epureni, jud. Vaslui

Punct: Capu Dealului

Cod sit: 163798.01

Colectiv: Elvira Safta (MNIR)

Localitatea Epureni se află în SE județului Vaslui. Capu Dealului este un deal de joasă altitudine, care se plasează la granița dintre extremitatea de V a depresiunii Elan și prelungirile de SE ale colinelor Fălciului.

Situl de la Epureni prezintă o suită de așezări de la sfârșitul epocii bronzului (cultura Noua), din prima epocă a fierului (Hallstatt A și cultura Basarabi), urme răzlețe dintr-o așezare de sec. IV p. Chr. și o așezare de la începutul Evului Mediu (sec. VIII - IX p. Chr.). Locuirea Noua, cu cenușare, se întinde și la V, pe dealul învecinat, iar așezarea feudală timpurie se prelungește la S, până în șesul pârâului Florenta. Stațiunea arheologică a făcut obiectul unor repetate cercetări de suprafață (Gh. Coman, 1950) și al unui sondaj (D. Gh. Teodor și Gh. Coman, 1967, rămas inedit).

În 1984 - 1985 am efectuat săpături cu caracter de sondaj în perimetrul stațiunii (două secțiuni în 1984 și una în 1985). În anul 1998 am reluat săpăturile și mi-am propus ca obiectiv trasarea unei secțiuni magistrale, pe direcția N - S, care să determine limitele sitului pe această axă și să identifice repartiția topografică și stratigrafică a depunerilor din diverse culturi arheologice. În iulie 2000, săpătura s-a limitat la o secțiune de 5 x 2 m, efectuată cu scopul de a încheia cercetarea unor complexe din Hallstatt-ul timpuriu, neepuizate în anul 1998. Săpăturile, din campaniile precedente (de 288 m2), au secționat porțiuni din așezare, aflate în josul pantei - la poalele dealului - cât și porțiuni situate pe poziții mai înalte. În zonele mai înalte stratigrafia se prezintă astfel: sub arabil (gros de 0,2 - 0,3 m) urmează un strat negricios, cu structură glomerulară (de cca. 0,6 - 0,4 m); un strat cenușiu închis mai puțin consolidat (de 0,6 - 0,3 m grosime); un strat ciocolatiu cu textură luto-nisipoasă (de 0,5 - 0,7 m) și un strat de lut loessoid, steril arheologic. "Cenușarul" Noua suprapune stratul cenușiu închis sub forma unei lentile de sol de aceeași culoare, dar de o nuanță mai deschisă, ceva mai friabil, cu o grosime maximă de 0,7 m la centru, subțiindu-se treptat spre extremități. În zonele mai joase, spre poalele dealului, lipsește stratul negricios.

Situația arheologică din situl de la Epureni se prezintă astfel: așezarea Noua are cea mai mare întindere și cea mai mare intensitate de locuire, cu depuneri pe două nivele - cel de sus cu cenușar, cel de jos, fără cenușar. Așezarea hallstattiană timpurie ocupă zona mai înaltă a dealului si suprapune parțial nivelul de la sfârșitul epocii bronzului. Structurile de locuire conservate din acest orizont sunt locuințe și vetre. Așezarea de tip Basarabi este prezentă prin bordeie răzlețe, cu material ceramic tipic pentru aria estică a acestei culturi. Așezarea feudală timpurie se identifică sub forma unor structuri de locuire: bordeie, vetre, cuptoare. La finele campaniei 1998 și în cursul campaniei 2000, cercetarea s-a concentrat asupra unor structuri domestice din Hallstatt-ul timpuriu.