61. Dudu, com. Plopii Slăvitești, jud. Teleorman

Punct: Mănăstirea Plăviceni

Cod sit: 153678.01

Colectiv: Ecaterina Țânțăreanu - responsabil, Pavel Mirea, Pompilia Zaharia (MJ Teleorman)

"Mănăstirea Plăviceni" este un monument reprezentativ pentru arhitectura valahă din secolul al XVII-lea, ea remarcându-se ca un ansamblu impunător și sobru, aflat în lunca inundabilă a Oltului, în mijlocul unor păduri seculare, la numai 34 km de fosta kaza Turnu. Până în zilele noastre din mărețul monument, ridicat de Dragomir, mare vornic și jupânița sa Elena, a rămas o patetică ruină, lăsată în voia forțelor distructive ale naturii și oamenilor.

Din ansamblul inițial constituit dintr-un impunător turn clopotniță, ziduri de incintă masive, biserică în plan treflat, stăreție și construcții monahale, azi au rămas doar resturi din turn, o parte din incintă și biserica spoliată de acoperiș. Din anul 1999, Ministerul Culturii a finanțat, pe lângă proiectul de consolidare și restaurare și o intervenție de urgență, pentru stoparea distrugerilor.

Obiectivele campaniilor arheologice, începute în 1995, au avut scopul principal de a pune la dispoziția proiectantului informații privind planimetria construcțiilor acum dispărute, împreună cu elemente de arhitectură de detaliu și ansamblu, semnificative pentru evidențierea etapei de construire a monumentului, nivelurile de călcare și relațiile cronologice dintre diferitele construcții ale ansamblului.

Rezultatele cercetării pot fi rezumate astfel:

  • sub biserica lui Dragomir s-a pus în evidență fundația unei biserici anterioare, o construcție cu plan dreptunghiular, cu absida altarului nedecroșată - probabil o biserică de lemn;
  • s-a redat planimetria tuturor construcțiilor ce au constituit ansamblul;

- s-a stabilit cronologia etapelor de construcție pentru ctitoria lui Dragomir, în următoarea ordine: stăreția, urmată de zidurile de incintă și turnul clopotniță, apoi chiliile și construcția de pe latura de S (adosate incintei);

- s-a stabilit nivelul inițial de călcare în curte și în fața intrării la turn;

- în pronaosul bisericii au fost dezvelite 4 morminte cu criptă și unul fără criptă și un cimitir aparținând atât epocii medievale cât și epocii moderne, în interiorul și exteriorul curții.

Campania arheologică 2000 s-a desfășurat între 7 - 19 august, în continuare cu scopul de a oferi informații proiectantului, în misiunea sa de reabilitare a monumentului. S-au practicat 4 secțiuni, amplasate în interiorul și în exteriorul incintei.

Secțiunea 27, perpendiculară pe zidul de V al stăreției, este tangentă pe alt zid perpendicular aflat la 2 m de peretele casei. Prin această secțiune s-a încercat confirmarea existenței unui foișor pe latura de V a stăreției, idee susținută de prezența unui zid în formă de L așezat pe direcția E - V și lăcașul unui stâlp circular pe latura sudică a uneia din cele două trepte ce se formează lângă zidul casei.

Secțiunea 28, practicată pe latura de SE a absidei altarului, în imediata apropiere a contrafortului demolat a fost propusă pentru a întâlni fundația Plăviceni I. Aceasta apare la adâncimea de -1,25 m față de solul vegetal și urmează un traseu semicircular, având o latură la soclul bisericii care o suprapune cu două trepte de cărămidă ieșite în afară. Fundația este făcută din bolovani de râu și fragmente de cărămidă prinse în mortar. Secțiunea surprinde și o parte din necropolă. Sub reînhumările târzii se află 13 morminte cu schelete în poziție normală și alte reînhumări. Inventarul funerar este extrem de redus. Pe fundul gropii, la -1,30 m, a fost interceptată o monedă de argint, emisă de Maximilian al II-lea, împăratul romano-german, în anul 1573, monedă pusă în legătură cu șanțul fundației primei biserici.

Secțiunea 29 este perpendiculară pe zidul sudic al incintei, în exterior. Sub un cuptor din cărămidă amenajat probabil în prima jumătate a secolului al XIX-lea, și el puternic deteriorat, s-au descoperit 14 morminte, din care 13 cu schelete în poziție normală. În afara unui șirag de mărgele mici de sticlă, lipsesc cu desăvârșire alte piese de inventar funerar - motiv pentru care este greu de datat acest sector din cimitir.

Secțiunea 30 este de fapt prelungirea secțiunii din axul E - V al bisericii, practicată însă la 1,50 m față de zidul acesteia, situație impusă de amenajările șantierului de restaurare. Ea are lungimea de 13 m, traversează în bună măsură curtea, dar nu atinge zidul de E al stăreției. Singura construcție surprinsă pe traseul secțiunii este zidul de V al pridvorului vechi, ulterior demolat. Aici s-au identificat trei tipuri de pavaje succesive: un pavaj din fragmente de cărămidă prinse în mortar, unul format din dale de cărămidă (identică cu cea din construcțiile de secol XVII) și al treilea format din bolovani de râu și piatră de carieră, nefasonată. Aceste pavaje succesive pot să indice relația dintre ele și etapele de construcție a celor două biserici, de demolare a pridvorului original și de folosire a acestui lăcaș monahal, devenit biserică de mir, după care a fost părăsit.

Monumentul este în curs de refacere: biserica a fost consolidată cu centuri, s-a acoperit și au fost închise golurile (ferestre, ușă), iar turnul a fost consolidat în porțiunea rămasă. Se intenționează continuarea lucrărilor și revitalizarea lăcașului.

Abstract

Plăviceni Monastery, in Teleorman county is a representative monument for the Valachian architecture of the 17th century. It was built by Dragomir, a great boyar and his wife, Elena, a relative to Matei Basarab voivode. Initially containing an imposing belfry, massive precint walls, a trefloid church, the abbey house and monastic buildings, this arhitectural ensemble has become a pathetic ruin nowadays.

The archeological researches, started in 1995 had as an aim on offering to the architects the necessary information for the development of the restauration project and they regard: the precint walls, the buildings of the ensemble; the chronology of the construction stages; the levels of habitation; the existance of the necropolis inside and outside the precint walls.

Ilustrația