59. Deva, jud. Hunedoara

Punct: Magna Curia

Cod sit: 86696.03

 Colectiv: Adriana Pescaru - responsabil, Eugen Pescaru, Nicolae Cătălin Rișcuța (MCDR Deva)

 
Situl arheologic Deva - Magna Curia este situat la poalele Dealului Cetății, în partea de SV a acestuia și în imediata vecinătate a clădirii - monument istoric, ale cărei începuturi datează în secolul al XVI-lea. Săpăturile arheologice au debutat în anul 1991 și au avut drept scop dezvelirea în suprafață a construcțiilor anexe ale edificiului, în vederea restaurării, conservării și punerii lor în valoare. Cercetările sistematice de-a lungul mai multor campanii au condus la identificarea, pe același loc, a unei importante locuiri preistorice, cu nivele succesive, conținând materiale arheologice atribuite neoliticului, perioadei de trecere spre epoca bronzului, epocii bronzului și evului mediu.
Cercetările din anul 1999, desfășurate în perioada 3 - 31 august, au vizat o suprafață mai restrânsă decât în anii precedenți. Principalele obiective au constat în cercetarea zonelor din apropierea complexelor arheologice (locuințe, gropi menajere) descoperite în anii precedenți. Astfel, între zidurile medievale, în paralel cu caseta C. II (1997) unde a fost descoperită una dintre locuințele cu podină de lut (L. 1), a fost practicată o secțiune (S.  VIII) de dimensiuni 3,5 x 1,75 m. Pe latura de SE a suprafeței dezvelite în cursul săpăturilor a fost amplasată, în exteriorul zidurilor medievale, secțiunea S. IX de dimensiuni 8,5 x 1,5 m. De asemenea, a fost adâncită secțiunea S. I 1997 (5 x 2 m) până la solul viu.
S. VIII nu a furnizat noi informații despre locuința descoperită în 1997, ceea ce conduce spre ipoteza că limitele acesteia se află sub zidurile medievale. Totuși, au fost recuperate numeroase materiale arheologice, în special ceramică.
În S. IX a fost descoperită, în carourile 2 și 3, o locuință medievală de tip bordei. Complexul, surprins parțial în secțiune, s-a conturat la -2,2 m și a fost adâncit până la -2,6 m. Nu au fost observate urme ale suprastructurii, unica amenajare interioară fiind o vatră de foc de mici dimensiuni, acoperită cu un strat gros de cenușă, utilizată însă pentru scurt timp, după cum sugerează stratul de arsură. Din săpătură a fost recuperată o importantă cantitate de ceramică. Dintre piesele deosebite enumerăm: un inel de bronz sigilar (?), care are pe chaton o floare de crin, un pumnal cu vârful rupt și plăsele de os ornamentate și o mică piesă componentă a unei armuri. Pe fundul bordeiului a fost descoperit scheletul unui câine de talie mare.
Având în vedere o serie de analogii pentru aceste piese, ca și pentru ceramica recuperată, complexul poate fi datat, în opinia noastră, la sfârșitul secolului al XIII-lea sau la începutul secolului XIV.
Cu excepția complexului medieval, S. VIII și S. IX au relevat aceeași stratigrafie ca și restul secțiunilor: strat cu materiale sporadice de tip Coțofeni, strat cu două nivele de locuire aparținând bronzului timpuriu (grupul Șoimuș), strat cu materiale izolate aparținând bronzului mijlociu (cultura Wietenberg) și cu puține urme dacice, strat de dărâmătură medieval târziu.
În S. I / 1997, situată tot în exteriorul zidurilor medievale a fost surprinsă o situație puțin diferită. Astfel, la -2,8 m a fost dezvelită o mică parte dintr-o amenajare de pietriș care se desfășura pe o lungime de patru metri pe peretele sud-estic al secțiunii. Condițiile din teren nu au permis amplasarea unei casete care să confirme dacă este vorba despre o locuință sau un alt tip de amenajare. În stratul suprapus și pe amenajarea de pietriș au fost descoperite fragmente ceramice decorate cu striuri și impresiuni textile (Besenstrich și Textilmuster). Stratul de pietriș suprapunea nivelul aparținând grupului cultural Șoimuș. Sub acest nivel au apărut, izolat, fragmente ceramice de tip Coțofeni.
Campania desfășurată în perioada 7 - 25 august 2000 a constat în săparea unei secțiuni (S. X - 4,7 x 2 m) în zona de SV a suprafeței degajate, în apropierea locuinței L. 2 descoperită în 1998. La adâncimea de -3,2 m a fost surprinsă o mică parte din podina locuinței și a fost recuperată o mare cantitate de ceramică.
Având în vedere rezultatele obținute considerăm necesară continuarea cercetărilor.
 
 Bibliografie
 
1. A. Pescaru, E. Pescaru, C. Rișcuța, Deva - Magna Curia (raport de săpătură), în: Cronica cercetărilor arheologice - campania 1997, Călărași, 1998, p. 19 - 20.
2. A. Pescaru, E. Pescaru, C. Rișcuța, Deva - Magna Curia (raport de săpătură), în: Cronica cercetărilor arheologice - campania 1998, Vaslui, 1999, p. 36 - 37.
3. C. Rișcuța, Archaeological Discoveries concerning the Early Bronze Age at Deva, în: The Early and Middle Bronze Age in the Carpathian Basin (ed. by H. Ciugudean and Fl. Gogâltan), Bibliotheca Musei Apulensis, VIII, Alba Iulia, 1998, p. 111 - 140.