50. Cladova, com. Păuliș, jud. Arad

Punct: Dealul Carierei

Cod sit: 11566.01

Colectiv: Vasile Boroneanț (MMB), George Pascu Hurezan, Peter Hügel (CM Arad)

Dealul Carierei domină confluența Văilor Cladovei și a Mureșului. Primele săpături, pseudo-arheologice, au fost efectuate aici în anul 1892. Cercetarea arheologică sistematică a fost începută de Vasile Boroneanț în 1976. Până în anul 2000 au fost excavate 16 secțiuni, dintre care una (S. 7) traversează întregul sit pe lungime (de la S la N) și 11 casete. Au fost descoperite urme de locuire din paleoliticul superior, bronzul timpuriu, prima vârstă a fierului, Latène-ul dacic (fortificarea platoului - sf. sec. II a. Chr.), perioada stăpânirii romane asupra Daciei, epoca post-romană (sec. III - V) și Evul Mediu (sec. XI - XVI). În cea din urmă perioadă, în perimetrul sitului au funcționat o fortificație de pământ (sec. X / XI - XIII), ateliere metalurgice (sec. XII - XIII) și o biserică (sf. XIII - XVI) precum și un cimitir (sec. XI - XVI).

Obiectivul campaniei 2000, desfășurată între 9 și 20 octombrie, a fost excavarea segmentului de E (55 x 2 m) al secțiunii magistrale (lungime totală: 118 m) care traversează platoul pe axa E - V, în dreptul laturii de N a bisericii. Conformația actuală a terenului permite recunoașterea a două terase artificiale amenajate la E de biserica medievală, aflate la 5, respectiv 30 m de absida acesteia, diferența față de nivelul de construcție al bisericii fiind de 1, respectiv 4,5 m, iar suprafața teraselor de câte 100 m2.

Stratigrafia relevată este relativ simplă și uniformă: peste stânca nativă (granodiorit) se dispune un strat de loess, steril din punct de vedere arheologic, urmat de straturi succesive aparținând locuirii hallstattiene, celei dacice și medievale. Nu au fost descoperite elemente ale locuirii paleolitice și din vremea bronzului timpuriu, prezente în segmentul vestic al secțiunii.

A doua terasă a fost amenajată în epoca hallstattiană, fapt demonstrat de conturul unei locuințe (lungimea păstrată: 4,5 m) adâncite în stânca nativă. Aceasta a fost parțial deranjată de amenajările medievale. Fragmentele de ceramică neagră, canelată, descoperite în interiorul ei, o trimit spre același orizont Gáva ca și descoperirile de pe laturile de N și V ale platoului. Terasa mai înaltă și alta intermediară, care astăzi nu mai este sesizabilă la suprafață datorită lucrărilor medievale, au fost amenajate în a doua jumătate a secolului II a. Chr., în cadrul amplelor transformări care au afectat și laturile de N, V și S ale platoului. Pe fiecare dintre cele trei "etaje" de terase au fost construite locuințe, adâncite cu 0,25 - 0,8 m în stânca nativă. Locuințele sunt orientate N - S (paralel cu curbele de nivel), în secțiune fiind surprinsă lățimea acestora (2,8 - 3,5 m). Intrarea în locuința situată pe terasa a doua se află pe latura de V și este lată de 0,9 m. La 3 m E de aceeași locuință se află o groapă (menajeră ?) cu gura circulară (D = 1,6 m) și cu pereții drepți (adâncime față de nivelul de călcare dacic -0,9 m). Din umplutura ei provin fragmente de vase borcan, lucrate cu mâna, oase de bovine și lemn carbonizat. Podelele locuințelor constau dintr-o lutuială (grosime de 10 cm) aplicată direct pe stânca nativă. Nu au fost surprinse vetre de foc și nici urme ale structurii de rezistență sau ale suprastructurii. Distanțele dintre locuințe sunt de 11, respectiv 6 m.

Inventarul cel mai bogat provine din locuința situată pe terasa a doua: ceramică lucrată cu mâna sau la roată (în total cca. 20 kg), o brățară și un vârf de săgeată, ambele din bronz, precum și o tetradrahmă de Dyrrhachium (Meniskos Philadamon). Din cadrul materialului ceramic atrag atenția în mod deosebit fragmentele de ceramică pictată (motive geometrice aplicate cu vopsea maronie pe fond crem, linii crem pe fond roșu aprins) și imitațiile de vase grecești (pseudo-kantharoi). Aceste piese au fost descoperite, fără excepție, în primul strat de folosire al locuințelor. Nu se poate preciza cu certitudine dacă este vorba doar de importuri sau de prezența efectivă a unei comunități celtice. Ce știm cu siguranță este că materialul de origine scordiscă se asociază cu amplele lucrări de fortificație și cu intensificarea locuirii pe Dealul Carierei.

În Evul Mediu, zona a fost nivelată. Din stratul de amenajare provin fragmente de cărămizi romane, ceramică de tip Ceala (sec. III - V p. Chr.), precum și ceramică medievală (de remarcat funduri de vase cu mărci de olar). Pe terasa cea mai joasă a fost amenajat un atelier metalurgic care urmează să fie dezvelit în întregime în campania 2001. În urma colării profilelor rezultate din secțiunile practicate pe axa E - V se poate afirma cu certitudine că atelierele metalurgice (până la ora actuală au fost identificate șase) sunt anterioare bisericii construite la sfârșitul secolului XIII - începutul sec. XIV.

Întregul material arheologic, precum și documentația de săpătură se află la Complexul Muzeal Arad.

 

Bibliografie

1. Repertoriul arheologic al Mureșului inferior. I. Județul Arad, Timișoara, 1999, p. 55 - 58;

2. A. A. Rusu, G. P. Hurezan, Cetăți medievale din județul Arad, Arad, 1999, p. 43 - 47;

3. idem, Biserici medievale din județul Arad, Arad, 2000, p.74 - 80, p. 172 - 173;

Abstract

The site is situated about 30 km W from Arad, beneath the confluence of the rivers Cladova and Mureș. Systematic excavations were started by Vasile Boroneanț back în 1976 revealing artifacts and habitation levels from the Late Paleolithic, Early Bronze Age, Hallstatt, Dacian Latène, Roman period and the Middle Ages (10/11th - 16th centuries).

Last year's research was located în the southeastern part of the site. On three artificial terraces, we excavated Hallstatt and Dacian habitation levels. Among the artifacts found in the later there are fragments of wheel-made, painted pottery, imitations of Greek vessels (pseudo-kantharoi) and a silver coin issued in Dyrrhachium under Meniskos Philadamon. These artifacts points for a close relation of the inhabitants of the site with the Scordisci, at the end of the 2nd century BC. Also to this period we propose to be dated the first fortification of the site.

In the southeastern extremity of the site we have identified a medieval workshop (no. 6) dated to the 12th - 13th centuries, a structure which will be fully excavated in 2001.