47. Chilieni, or. Sfântu Gheorghe, jud. Covasna

Punct: Conacul Székely - Potsa

Cod sit: 63410.01

Colectiv: Bartók Botond (OJPCN Covasna); Bordi Zsigmond Loránd (MN Secuiesc)

Situat în lunca Oltului la cca. 200 m V de biserica reformată din localitate, conacul a servit în perioada secolelor XVII - XIX ca reședință a familiei Székely, familie de mici nobili locali. La sfârșitul secolului al XIX-lea a trecut prin căsătorie în posesia familiei Potsa, înrudită cu ea, ai cărui reprezentați au deținut funcții importante în cadrul structurilor politice și administrative din vechiul județ Trei Scaune la începutul secolului al XX-lea. După 1948 clădirea a servit ca sediu al C.A.P. - ului local, iar după dispariția acesteia a fost locuită de câteva familii de rromi. În anul 2000 clădirea a fost trecută în patrimoniul Direcției pentru Ocrotirea Copilului din cadrul Consiliului Județean Covasna urmând să fie renovată și dată în funcție ca orfelinat.

Pentru descărcarea terenului de sarcină istorică, O.J.P.C.N. Covasna în colaborare cu Muzeul Național Secuiesc a efectuat în perioada 20.08 - 22.09 2000 o serie de sondaje arheologice. Au fost realizate în total 15 secțiuni și respectiv 15 casete, atât în interiorul cât și în exteriorul clădirii.

Cercetările au evidențiat faptul că clădirea a evoluat dintr-un nucleu format din două încăperi, cu pivniță, care a fost o anexă a conacului medieval, demolat, dar care n-a putut fi identificat pe teren. Primele transformări ale clădirii au avut loc la mijlocul secolului al XVIII-lea prin adosarea unor încăperi suplimentare. În cursul secolelor următoare clădirea a suferit transformări permanente, prin adăugirea a noi încăperi. Forma sa actuală cu opt camere, tindă și scări monumentale a obținut-o la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În C. 2, deschisă în colțul de SE al clădirii, au fost descoperite substrucțiile unei clădiri, de mici dimensiuni, probabil un hambar datat pentru secolul al XVII-lea de o oală borcan, de culoare neagră, lucrată la roată rapidă, ars reducător, având buza dreaptă trasă ușor în exterior. Oala avea o singură toartă și era decorată cu două benzi paralele incizate aflate pe umărul vasului.

Materialul arheologic descoperit a constat în primul rând în ceramică datând din secolul al XIX-lea, acoperind toată gama ceramicii populare locale.

În secțiunea S. 3 au fost descoperite, în poziție secundară câteva fragmente din pereții unor oale borcan lucrate la roată înceată, decorate cu linii incizate paralele sau în spirală databile pentru secolele XII - XIII. Acestea au fost cel mai probabil angrenate de pe prima terasă a Oltului, datorită lucrărilor de amenajare a terenului în vederea construirii clădirii.

Drept concluzie se poate afirma, că edificiul denumit conacul Székely - Potsa este o clădire care s-a dezvoltat în cursul a două secole în jurul unui nucleu din secolul al XVIII-lea, reprezentând în momentele sale de maximă dezvoltare un exponent al arhitecturii de la sfârșitul secolului al XIX-lea.