46. Cenade, com. Cenade, jud. Alba

Punct: Biserica fortificată

Cod sit: 3770.01

Colecttiv: Zeno Karl Pinter - responsabil, Ioan Marian Țiplic (ULB Sibiu); Maria Crângaci (ICSU Sibiu)

În conformitate cu planul de supraveghere și cercetare arheologică a incintei bisericii catolice din Cenade, în cele două perioade de cercetare (martie, august 2000) au fost trasate șase casete (C. 1 - C. 6). C. 1 - C. 2, C. 4 - C. 5 au fost trasate două perpendiculare pe fundația bisericii, respectiv celelalte două pe fundația zidului de incintă, pe latura de N a incintei, iar ultimele două (C. 3 - C. 6) au fost trasate în interiorul bisericii, pe latura de N, la îmbinarea altarului cu nava. Casetele C. 4 - C. 5 au fost unite printr-o secțiune cu lungimea pe latura de E de 9,8 m, pe latura de V de 9,65 m, iar lățimea de 2 m. La ambele capete ale secțiuni au fost lăsați martori de 0,5 m, între aceasta și casetele C. 4 și C. 5. Cercetarea arheologică urmărea să stabilească stratigrafia incintei fortificate și eventualele urme de construcții adosate zidului de incintă.

Secțiunea S. 1 / 2000. Secțiunea a fost trasată urmărindu-se unirea casetelor C. 4 și C. 5 / 2000, astfel încât cele două casete de sondaj realizate la fundațiile bisericii respectiv zidului de incintă să poată fi corect evaluate în contextul ansamblului arheologic și totodată corelate printr-o stratigrafie completă. Din acest punct de vedere rezultatele nu au fost spectaculoase datorită bulversării nivelelor de depunere de gropile mormintelor descoperite. În acest nivel de înmormântări au fost cercetate 29 de morminte păstrate parțial sau întregi, dispuse pe toată suprafața secțiunii cercetate (M. 1 - M. 6 au fost descoperite în C. 4; M. 7 - M. 29 în S. 1). Întreaga datare a mormintelor se bazează pe descoperirea în M. 1 a unui qvartig emis în timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg. Datarea cea mai veche pentru acest mormânt este sfârșitul sec. XIV. În umplutura gropii sale au fost descoperite fragmente de oase aparținând unui mormânt anterior, precum și urme de mortar și spărturi de cărămidă, ceea ce duce la concluzia că groapa a fost săpată după ce exista o construcție în incintă.

În capătul de N al S. 1 nivelul de înmormântări este suprapus de un pavaj din piatră, un pavaj (?) direcționat N - S, cu lățimea de 1,7 m și lungimea de aproape 2 m. În imediata apropiere a acestuia au fost descoperite oase umane răvășite: un craniu, mai multe femure, tibii și oase ale membrelor superioare, nici unul în poziție anatomică, ce par a fi reînhumate după ce pavajul(?) a fost terminat, deoarece groapa în care au fost depuse străpunge pe latura de E pavajul de piatră. Pentru clarificarea situației a ceea ce, în această etapă numim pavaj, este absolut necesară continuarea cercetării arheologice în perimetrul de N al curții bisericii. Se poate conchide, pe baza celor cunoscute până în prezent, că pavajul a fost deranjat de niște morminte și la rândul lui a deranjat morminte mai vechi, ca atare data construirii acestuia trebuie să fie ulterioară majorității înhumărilor din acest areal, astfel putem spune că acest pavaj a fost construit cândva după secolul al XVI-lea.

În C. 1 - trasată perpendicular pe latura de N a navei bisericii, la îmbinarea corului cu nava -, și C. 4 - trasată pe latura de N a navei bisericii -, a fost descoperit un zid din piatră legată cu mortar (h = 0,95 m), ce dublează la aproximativ 0,3 m actuala fundație a navei. Acest aspect ne permite să considerăm acest zid ca aparținând unei faze mai vechi de construcție a bisericii sau poate chiar unui alt edificiu de cult anterior celui actual.

Pe baza cercetării arheologice efectuate în cursul lunii august 2000 se poate spune că, din punct de vedere al datării cronologice, atât restul de pavaj prins cu mortar cât și mormintele cercetate, se încadrează în perioada cuprinsă între secolele XIV - XVIII. O datare mai exactă și o clarificare asupra existenței sau nu a unui drum de acces la cămările de lemn, ce se presupune că au existat (o analogie pentru acest sistem de cămări de lemn avem la Miercurea Sibiului), se va putea face numai în urma unor cercetări viitoare.