43. Câmpulung, jud. Argeș

Punct: Mănăstirea "Negru Vodă"

Cod sit: 13506.03

Colectiv: Gheorghe I. Cantacuzino - responsabil (IAB); Ștefan Trâmbaciu (MM Câmpulung Muscel)

Cercetările arheologice efectuate la ansamblul mânăstirii "Negru Vodă" au urmărit să lămurească unele probleme legate de vechea reședință domnească din Câmpulung. Prin săpăturile din cuprinsul acestui ansamblu arhitectural, începute în 1975 în legătură cu lucrările de restaurare, au fost obținute numeroase informații privind cele mai vechi urme de locuire, despre vestigiile din secolul al XIV-lea ale bisericii ctitorite de Basarab I, ale elementelor de fortificare și ale altor construcții, precum și asupra evoluției ansamblului în secolele următoare. Au fost scoase la lumină urme semnificative din secolul al XIV-lea, la E de biserica domnească.

Cercetarea acestora, precum și a altor vestigii situate în zona de la E de zidul care desparte incinta centrală de cea dinspre răsărit a mânăstirii, au fost avute în vedere prin săpăturile din vara anului 2000. Au fost trasate cinci noi secțiuni și casete (S. 15 B, 17 A, 17 B, 17 C, S 18, vezi fig. 1), extinderea săpăturilor fiind limitată din cauza existenței unor amenajări moderne, precum și a unor arbori. A fost descoperit un complex de cărămizi așezate pe muche, puțin înclinate, în șiruri paralele, cu mortar între rosturi, acoperind o suprafață a cărei lungime depășea 6 m (în apropierea zidului despărțitor dintre incinte), păstrate mai bine pe unele porțiuni mici. Prin poziția stratigrafică se situează între primele amenajări constructive din zonă, datând probabil din secolul al XIV-lea.

Săpăturile au adus date interesante privind construcția cu ziduri de piatră al cărei colț fusese scos la lumină prin săpăturile precedente, putând fi determinată întinderea laturii ei de S. Corpul principal al clădirii avea planul rectangular, măsurând de la V spre E circa 10 m. Lungimea sa de la S spre N depășea 5 m; partea de N, aflată dedesubtul construcțiilor moderne din curtea Liceului Dinicu Golescu, nu poate fi din păcate cunoscută. Zidurile, groase de 1 m, pe fundații din piatră de râu și mortar, cu elevația păstrată pe circa 1 - 1,1 m, au paramentul din blocuri de piatră de Albești și din bolovani mari de râu, păstrând în interior resturi de tencuială. În prelungirea laturii sudice, adosate spre V și E, se află două segmente de zid cu grosimea de circa 0,5 m și lungimea probabilă de circa 1 m. În interior clădirea a fost pardosită cu cărămizi dreptunghiulare, așezate pe un strat de mortar. Pardoseală asemănătoare se găsește și la exteriorul laturilor de V și E (fig. 4). În partea mediană a zidului dinspre sud, la exterior, s-a descoperit o porțiune dintr-un zid paralel, situat la o distanță de 0,7 m, păstrat pe o înălțime de circa 0,3 m (fig. 2). Edificiul apare ca o construcție de mari dimensiuni. Este posibil ca latura sudică să reprezinte una dintre laturile scurte și ca laturile lungi să fi fost constituite de laturile dinspre V și est.

Datorită cercetării incomplete și a imposibilității cunoașterii vestigiilor aflate spre N, sub construcțiile moderne, se pot numai emite ipoteze privind aspectul clădirii. S-ar putea presupune că ea era completată pe două laturi opuse, în mod simetric, de spații pardosite cu cărămidă, mărginite de ziduri scurte laterale și care nu este exclus să fi fost limitate spre exterior de stâlpi de lemn (nu au fost descoperite în cuprinsul săpăturilor urme care să permită precizarea modului de amenajare și amplasarea limitei exterioare a acestor spații).

Un zid de piatră gros de circa 1,05 m, adosat clădirii în colțul de SE, cu orientarea aproximativă N - S, puțin diferită de a zidurilor celorlalte construcții din apropiere, cercetat în săpăturile precedente și având o lungime destul de mare, a mai fost descoperit într-un punct, cu circa 7 m mai la S față de cele deja cunoscute. El este cu mult anterior zidului primei incinte a mânăstirii întemeiate în secolul al XVII-lea. Acest fapt este dovedit de grosimea depunerilor corespunzătoare duratei utilizării sale, precum și a straturilor suprapuse resturilor consistente de piatră și moloz care reprezintă nivelul de demolare a lui, straturi deasupra cărora se află nivelul de construcție al zidului de incintă al mânăstirii (fig. 3). Acesta din urmă este construit din piatră și cărămidă legată cu mortar, alături de bolovani mari fiind folosite și blocuri de piatră cioplită. Unul dintre blocuri, reutilizat, are săpată o cruce de consacrare cu brațele inegale, asemănătoare altora considerate a proveni de la mănăstirea catolică ("Cloașter") demolată în 1646, element care poate confirma datarea zidului în secolul al XVII-lea. Spre vest, acestui zid de incintă i s-a adosat un zid cu temelii puțin adânci; o porțiune situată mai la V a acestuia era cunoscută din săpăturile anterioare.

Clădirea de piatră cu pardoseală de cărămidă poate fi datată ipotetic în secolul al XIV-lea, ținând seama de dovezile care arată anterioritatea sa față de construcțiile din secolul al XVII-lea, chiar dacă lipsa unor materiale concludente din perioada folosirii sale ar putea îndemna la îndoială. Nivelul ei de construcție se află deasupra unor depuneri suprapuse solului steril (fig. 2), în care s-au găsit câteva fragmente ceramice hallstattiene precum și mai multe fragmente caracteristice secolului al XIV-lea. Pe nivelul de folosire al construcției sau pe pardoseală nu s-au descoperit materiale care să ajute la datare. Diferența de nivel, de peste 0,4 m, între cotele nivelului de construcție al clădirii și cel al zidurilor din secolul al XVII-lea, cercetate în alte secțiuni, permite considerarea clădirii menționate ca fiind cu mult anterioară acestei din urmă etape de construcție. La aceeași părere conduce și raportul direct dintre zidul adosat clădirii și zidul de incintă al mânăstirii din secolul al XVII-lea. Dimensiunile edificiului, calitatea zidăriei, tencuiala care acoperea pereții în interior și pardoseala de cărămidă, care dau clădirii o anumită somptuozitate, îndreptățesc presupunerea că ea poate reprezenta una dintre clădirile aparținând vechii reședințe domnești. Limitarea din motive obiective a cercetării lasă în continuare nelămurite unele probleme, între care întinderea clădirii spre N, compartimentarea sa interioară, locul intrărilor și altele. Faptul că o importantă parte a suprafeței pe care s-a dezvoltat reședința domnească de la Câmpulung este acoperită de construcții moderne, ceea ce exclude aici posibilitatea unor cercetări viitoare, face ca într-o măsură însemnată presupunerile privind vechea casă domnească să rămână numai ipoteze.

Extinderea săpăturilor în incinta exterioară, de la est, a mânăstirii, în zona în care au fost descoperite zidurile databile în secolul al XIV-lea, este necesară pentru a putea obține o privire de ansamblu asupra tuturor acestor vestigii, contribuind la lămurirea semnificației lor și aruncând mai multe lumini asupra vechii reședințe voievodale de la Câmpulung. În viitor ar fi de avut în vedere o punere în valoare a ruinelor edificiilor de mari proporții, de un deosebit interes, aflate aici, printr-o amenajare a terenului și înlăturarea straturilor groase de nivelare târzii și prin realizarea unor amenajări de protecție, lucrări care implică eforturi materiale deosebite.

Résumé

L'ancienne résidence des premiers voiévodes de Valachie (XIVe siecle) pose de nombreuses questions concernant l'église, ainsi que les autres éléments composants de l'ensemble, parmi lesquelles l'identification de la maison princiere présente un intéret particulier. Au XVIIe siecle, suite a la fondation du monastere, l'ensemble a été entierement modifié. L'église a été rebâtie et les bâtiments monastiques ont été érigées sur un autre emplacement que les anciennes constructions démolies.

Les fouilles ont mis a jour des vestiges notables qu'on peut dater au XIVe siecle dans la zone située a l'est de l'église princiere. Parmi celles-ci on doit mentionner une partie, mise a jour sur une largeur d'environ 10 metres, d'un édifice aux murs en pierre d'un metre d'épaisseur, avec un pavement de briques, bâtiment qui pourrait appartenir a l'ancienne résidence princiere. On doit continuer les fouilles dans l'espace qui n'a pas été affecté par des interventions modernes, pour pouvoir obtenir plus de renseignements sur ces importants vestiges.