32. București

Punct: Cărămidarii de Jos

Cod sit: 179178.01

Colectiv: Gheorghe Mănucu Adameșteanu (MMB)

În partea de SV a orașului București, pe malul drept al Dâmboviței, pe strada Piscului nr. 3, sector 4 (vechea mahala Cărămidarii de Jos), se află biserica "Sf. Trifon". Lăcașul, a cărui construcție s-a terminat în anul 1870, prezintă fisuri în zidăria de cărămidă, fapt ce a impus executarea unei centuri de beton armat la baza edificiului, proiect preluat de către firma Remon Proiect S.R.L., care - prin arhitect Constanța Carp - a coordonat și trecerea în plan a obiectivelor descoperite aici. Pentru aceasta trebuia săpat un șanț pe lângă biserică, situație ce necesita executarea unor secțiuni arheologice de control; prezența arheologului era impusă și de atestarea documentară a unei biserici din lemn, construită în anul 1711 de familia Năstureilor. Biserica din lemn se presupune că a existat până la 1854, când a fost demontată și mutată, pe locul ei fiind construită biserica actuală.

Cercetarea arheologică s-a desfășurat în perioada iulie - septembrie 2000, fiind restrânsă de prioritățile constructorului la o porțiune de teren aflată la N de biserică: o primă secțiune perpendiculară pe intrarea în biserică a dus la dezvelirea unor tronsoane de ziduri din cărămidă și a unor morminte de inhumație, descoperiri ce au impus trasarea altor două secțiuni perpendiculare pe naos și pronaos. În mod surprinzător s-a putut constata că actuala biserică nu a fost ridicată peste cea veche, ci alături de ea, spre sud. Deoarece cercetarea arheologică va continua și în anul 2001, pentru a clarifica unele necunoscute legate de planul bisericii, dar și planimetria cimitirului existent în zonă, ne vom mulțumi să precizăm că au fost dezvelite fundațiile unei biserici din cărămidă - deci nu din lemn - care este ulterioară anului 1711.

În pronaos a fost dezvelit un cavou din cărămidă, cu acoperișul boltit, cu laturile de S și de N de 3 m și cu o înălțime de 1,12 m; un zid oblic îl desparte în două părți inegale: camera A, cu latura de E de 1,3 m și cea de V de 1,52 m și camera B cu latura de E de 0,87 m și cea de V de 0,64 m.

Camera A: la -0,95 m, față de nivelul bolții era depusă o femeie tânără (cu dantura bună), de 1,69 m, cu mâna dreaptă pe lângă corp și cea stângă îndoită spre umăr. Datorită unor lucrări contemporane - instalarea unor țevi - bolta a fost spartă și s-a prăbușit peste schelet, deranjându-l parțial. În umplutură, la -0,5 m / -0,6 m deasupra mormântului, a fost găsită o cruce mare din piatră, spartă în două bucăți. Din inventarul acestuia reținem 9 monede găsite între craniu și umărul stâng, opt de 10 bani și una de 5 bani, toate din anul 1867.

Camera B: la aceeași adâncime se afla o altă femeie, de 1,84 m, cu mâna dreaptă pe bazin și stânga îndoită pe piept ; între genunchi erau depuse patru monede de 10 bani de la 1867.

La cele două morminte principale putem adăuga un alt grup de înmormântări din secțiunea I, acolo unde cercetarea trebuie continuată pentru a lămuri cum era intrarea în biserică și raportul dintre biserică și cimitirul din jur.

M. 1, caroul 1, adâncimea de -1,08 m: schelet feminin de vârstă matură, lungime 1,72 m, cu mâinile împreunate pe bazin; lângă cotul drept și pe omoplatul stâng a fost găsită câte o monedă de un kreuzer din anul 1816.

M. 2, caroul 1: peste M. 1, a fost dezvelit un schelet de adult, de la cutia toracică până la picioare; pe bazin, în partea dreapta și pe rotula piciorului drept, se afla câte o monedă de 10 bani din 1867.

M. 5, caroul 2, adâncimea de -1,08 m: schelet de femeie adultă, al cărui craniu a rămas în profilul de vest; pe partea dreaptă, pe bazin și pe claviculă, s-au găsit patru monede turcești de argint, dintre care au fost identificate o para de la sultanul Abdul Hamid I (1774 - 1789) și două parale de la sultanul Mahmud II (1808 - 1839). (Monedele au fost identificate de către Aurel Vâlcu de la cIMeC, căruia îi mulțumim și pe această cale).

M. 8, caroul 1, suprapus de M. 2: schelet de femeie cu mâinile împreunate pe bazin. Pe piept, în partea dreaptă, se aflau patru monede de argint, distruse, iar în partea stângă, patru monede de un kreuzer din anul 1816. Între genunchi s-a găsit un "tezaur" de 13 parale, dintre care 10 sunt de la Mahmud II (1818 - 1839), două de la Abdul Medgid (1839 - 1861), iar una a rămas neidentificată. Lângă laba piciorului stâng au fost găsite alte patru monede turcești de argint, dintre care au fost identificate două piese de la Abdul Medgid (1839 - 1861).

Un alt grup de morminte (M. 14 - 20) a fost cercetat la exteriorul altarului, fiind suprapuse și deranjate de instalarea unor conducte.

M. 14, adâncimea de -0,9 m: s-au păstrat în poziție anatomică doar craniul și partea superioară a corpului; datat cu o monedă de 10 bani din anul 1867.

M. 16, adâncimea de -0,85 m: schelet de copil, lungimea de 1,3 m, pe bazinul căruia s-a găsit o monedă de un kreuzer din anul 1816.

M. 17, adâncimea de -1.05, sub M. 16: un schelet de copil de 1,35 m, cu mâinile împreunate pe cutia toracică; sub craniu s-a găsit o monedă de un kreuzer de la 1816.

M. 18, adâncimea de -1,35 m: schelet de adult, deranjat; în mâna dreaptă, îndoită pe bazin, avea o monedă de un kreuzer din anul 1816.

Recapitulând rezultatele campaniei arheologice din anul 2000, putem semnala descoperirea unei noi biserici, din cărămidă, cu un cavou central dublu și a unei necropole cu un inventar modest, ambele datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Cercetările arheologice din anul 2001 urmează să clarifice planul bisericii, planimetria necropolei și raportul față de lăcașul de cult, dar și începuturile acestora, care par să coboare în secolul al XVIII-lea.

Ilustrația