29. Brad, com. Negri, jud. Bacău [Zargidava]

Punct: La Stâncă

Cod sit: 23662.01

Colectiv: Vasile Ursachi (MI Roman, CMJ Neamț)

Scurtă prezentare a sitului. Cetatea dacică de la Brad se află pe un bot de terasă a Siretului, la jumătatea distanței dintre Roman și Bacău, pe partea stângă a acestui râu, la marginea satului Brad, comuna Negri, județul Bacău. Primele săpături au fost întreprinse în anul 1963 de către un colectiv condus de Alexandru Vulpe, în primele două campanii, apoi de Vasile Ursachi în celelalte 36, cercetându-se, până în prezent circa 60% din suprafața acropolei și 5 - 7% din așezarea deschisă. O parte din cele 46 de secțiuni au avut în vedere și cercetarea fortificației.

Rezultatele săpăturilor. Cercetările efectuate până în prezent au contribuit la cunoașterea unor importante aspecte ale vieții locuitorilor care au sălășluit aici începând din epoca neo-eneolitică, apoi în epoca bronzului, prima epocă a fierului, epoca geto-dacică - în perioada clasică și epoca feudală. Stratul de cultură materială, pe acropolă, are o grosime de 3,5 - 4 m cu numeroase urme materiale care au îmbogățit substanțial colecțiile Muzeului de Istorie din Roman. În afară de aceasta, multe alte elemente au lărgit cunoștințele noastre referitoare la epocile amintite, epoca geto-dacică aducând numeroase date referitoare la stadiul de dezvoltarea societății dacice din perioada clasică, fiind una din cele mai intens cercetată davă de pe cuprinsul țării noastre. Dintre toate descoperirile de până acum au fost conservate doar elementele ce compun sanctuarul dacic.

Obiectivele cercetării. Campania anului 2000 a avut în vedere cunoașterea mai amănunțită a fortificației dacice în partea de NV a acropolei, fapt pentru care au continuat săpăturile în capătul de N al S. XLI (1998), această secțiune prelungindu-se cu încă 12 m lungime pe 3 m lățime.

Rezultatele cercetării și interpretarea lor. Multiplele cercetări întreprinse, în ultima vreme, în așezările dacice, cu precădere în cele de tip "dava" au adus importante clarificări privitoare la sistemul de organizare a acestor comunități protourbane. Bogăția și varietatea materialelor descoperite au permis o mai bună reconstituire a vieții dacilor în perioada "clasică" a culturii lor, respectiv sec. I a Chr. și I p. Chr. Nu același lucru se poate spune despre unele aspecte legate de fortificațiile acestora, cunoscând faptul că pentru aceasta este necesar un volum mult mai mare de lucru, un timp mai îndelungat și un efort financiar mult mai mare, în condițiile în care rezultatele nu sunt atât de spectaculoase. Numai așa putem explica faptul că în ultimii 20 de ani puține elemente noi putem adăuga la cunoașterea mai amănunțită a cronologiei acestor fortificații, în sensul datării mai precise a lor în raport cu locuirea. Cu excepția unui număr restrâns din aceste așezări, unde s-au efectuat cercetări în zona fortificațiilor, toate celelalte au rămas la stadiul cunoștințelor noastre anterioare. Este și motivul pentru care, deși mulți cercetători au încercat o clasificare a lor, mai ales după tipul de fortificație, nu au putut ajunge la concluzii definitive. Toate s-au oprit la elementele general valabile, de tipul "promontoriu barat" sau "circulare", cu șanț, val, zid sau palisadă, elemente valabile în toate perioadele antichității. Aprofundarea criteriilor folosite la clasificarea fortificațiilor au dus la concluzia că nici una din aceste clasificări nu este, pe deplin, satisfăcătoare, specificitatea fiecărei fortificații fiind un element care poate singulariza pe fiecare dintre ele. În funcție de zona și locul în care sunt construite sau amenajate, fortificațiile conțin elemente singulare, specifice fiecăreia dintre ele.

Referindu-ne la zona extracarpatică, în special a Moldovei, putem remarca, totuși, unele noutăți obținute prin cercetările de la Răcătău, unde s-au surprins noi elemente de fortificații, care, în parte confirmă datarea celor de la Zargidava, precum și amenajările acropolei sau a zonei intrării pe acropolă, în special construcțiile de lemn, apropiate celor cunoscute în "dava" de la Brad. Unele rezultate notorii mai putem adăuga prin cercetările intreprinse în zona sud-estului Transilvaniei, din care, o parte au fost analizate și comunicate în ultima vreme. Ceea ce este demn de remarcat este faptul că doar o cercetare amănunțită poate aduce noi elemente care să ne ajute la cunoașterea variatelor modalități de construire a fortificațiilor, după cum, o bună datare a lor, indiferent de elementele specifice pe care le conține fiecare fortificație, poate să ne ofere prilejul de a considera existența, doar în anumite perioade, a unui sistem defensiv, coordonat, evident, de o autoritate centrală.

Rezultatele săpăturilor din campania arheologică a anului 2000, la Brad, au confirmat faptul că nu sunt suficiente doar câteva secțiuni, care să traverseze fortificația, pentru a cunoaște întregul complex de elemente defensive folosite la construcția ei, cu toate că, săpăturile anterioare, au adus numeroase date privitoare la amenajările escarpei, în diferite zone, amintind aici înclinația de circa 45°, fără alte amenajări în partea de E, construcția de lemn în zona de N, intrarea pe acropolă și amenajarea în trepte a contraescarpei în partea de E și înclinația mai puțin accentuată a contraescarpei în zona intrării, corespunzând celor trei etape de amenajare a șanțului de apărare dacic prezentate cu alte prilejuri.

Ultimele secțiuni trasate în zona șanțului de apărare - S. XLI - S. XLII, practicate în campaniile anilor 1998 și 2000 au adus noi elemente constructive ale escarpei șanțului de apărare, în zona dinspre Siret. Astfel, putem vorbi de un nou element constructiv, prezent pe o suprafață destul de mare a escarpei în continuarea construcției de lemn, formată din placarea acesteia cu piatră de râu. În acest fel, putem reconstitui elementele folosite la amenajarea escarpei șanțului de apărare în zona de Vest, spre apa Siretului, care consta dintr-o platformă ce pornește din nivelul III dacic, care taie fortificația veche din epoca bronzului și prima epocă a fierului, lată de 5,5 - 6 m, formată din pământ galben-lutos, cu mare aderență, bine bătut, după care, în pantă abruptă, începe escarpa, cu dimensiunile binecunoscute și cu cele trei faze: prima, cu escarpa tăiată în pământul galben, cu puține depuneri arheologice, într-un strat foarte subțire, după care, în cea de a doua fază, avem de-a face cu placarea cu piatră de râu, folosindu-se drept suport, un strat de pământ foarte bine bătut, în care erau înfipte pietrele, de mărimi destul de mari, peste care, probabil, fie că era un strat de pământ galben - lutos, bine bătut, pentru a ușura scurgerea apei, fie că pietrele erau lăsate descoperite, pentru a facilita, de asemenea, scurgerea apei sau pentru a forma o pantă alunecoasă pe care nu se putea circula. Întreaga amenajare cu pietre, corespunde fazei a doua a șanțului de apărare când a fost executată și construcția de lemn, având, totodată, aceeași perioadă de existență și probabil aceeași rațiune de a fi construită. Durata în timp a construcției a fost limitată la un număr restrâns de ani, datorită atât rezistenței în timp a unei asemenea construcții, cât și a perioadei restrânse în care fortificația însăși prezenta un interes aparte. În cea de a treia fază, când șanțul de apărare nu mai avea importanța pentru care a fost amenajat și când întreținerea lui nu mai avea aceeași valoare ca în etapa anterioară și această zonă placată cu piatră de râu a fost acoperită cu un strat de pământ bine bătut, dar și cu unele scurgeri de pietre, venite de sus, îngroșând și îndulcind panta escarpei. Această etapă corespunde ultimei faze de folosire a fortificației marcând momentul în care fortificația nu mai era întreținută ca atare, începând procesul de renunțare la ea, apariția unei construcții civile - gospodărești pe pantele șanțului și umplerea treptată a lui.

Surprinderea în partea de sus a escarpei, doar a unei gropi de par ce putea să aparțină palisadei de lemn, bine marcată în alte secțiuni, mai ales în partea de NE, ne dă posibilitatea să credem că acest element al fortificației, prezent în aproape toate cetățile dacice, era construită și aici, pe toată marginea șanțului de apărare, până în apa Siretului. Ca și în celelalte secțiuni și aici nu a fost surprins valul de pământ, existent la multe alte fortificații dacice, dar lipsind în cea de la Brad, din aceleași motive enumerate cu alte prilejuri, nefiind necesar în construcțiile în care suprafața acropolei era destul de mică pentru a mai fi și mai mult micșorată de prezența unui val ce ar fi putut ocupa o bună suprafață de pe acropolă. De altfel adâncimea și deschiderea mare a șanțului de apărare nu mai făcea necesar un alt element de apărare la care se adaugă acea palisadă de lemn, care făcea aproape imposibilă intrarea pe acropolă.

Scurtă descriere a descoperirilor. Materialele descoperite aparțin mai multor epoci, printre ele remarcăm câteva monede medievale de la cele patru morminte descoperite în această zonă, câteva obiecte de podoabă din aceeași perioadă, câteva unelte și obiecte de podoabă din epoca dacică, fragmente ceramice din epoca bronzului și epoca neolitică. Remarcăm prezența unui frumos askos descoperit într-o groapă aparținând perioadei de tranziție. Materialele descoperite se păstrează la Muzeul de Istorie din Roman.

Tehnici de cercetare. Prelucrările statistice, analizele și metodele clasice de cercetare pe bază stratigrafică și tipologică sunt efectuate la Muzeul de Istorie din Roman.

Obiectivele cercetărilor viitoare. Pentru viitor se impune o continuare a cercetării fortificației dacice, precum și abordarea cu mai mult curaj a cercetării așezării civile, care, după cum s-a constatat până acum, poate aduce noi și numeroase date importante privitoare la structura societății dacice din perioada clasică.

Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare. Pentru punerea în valoare a noilor descoperiri făcute din 1982 până în prezent se impune asigurarea condițiilor de apariție a celui de al doilea volum al monografiei Zargidava, precum și încercarea de punere în valoare a sanctuarului deja conservat.

Bibliografie

1. V. Ursachi, Zargidava. Cetatea dacică de la Brad, Bibl. Thr. X, București, 1995.

Ilustrația