26. Bordești, com. Bordești, jud. Vrancea

Punct: Fosta mănăstire "Adormirea Maicii Domnului"

Cod sit: 175448.03

Colectiv: Aurel Nicodei (MJ Vrancea)

Ansamblul monastic se găsește într-o zonă afectată de alunecări de teren la începutul secolului al XX-lea. Mănăstirea este construită la sfârșitul sec. al XVII-lea (1699) de căpitanul Manaila, dregător al lui Constantin Brâncoveanu. Hramul bisericii "Adormirea Maicii Domnului" este evidențiat în pictura murală, realizată de Pârvu Mutu, ajutat de Radu Zugravu. Pictura este terminată în 1722.

Cutremurele din sec. al XIX-lea afectează grav ansamblul monahal care este părăsit de călugări după secularizarea averilor mănăstirești făcută de Al. I. Cuza. În anul 1915 biserica este declarată monument istoric.

Cercetarea arheologică este inițiată în anul 1991, ca urmare a realizării proiectului de consolidare și restaurare a bisericii. Lucrările de restaurare ale bisericii încep în anul 1994. În anul 1995 se realizează un sondaj arheologic în interiorul bisericii. Începând cu anul 1998 se realizează trei campanii de cercetare arheologică în incinta fostei mănăstiri, care au avut ca obiective stabilirea planimetriei construcțiilor ce au alcătuit ansamblul monahal și descărcarea de sarcină istorică a incintei mănăstirii în vederea realizării proiectului de sistematizare a acesteia.

Cercetările arheologice din anii 1999 - 2000 au relevat următoarele rezultate:

A. Pe jumătatea sudică a laturii vestice a incintei s-a descoperit o construcție unitară cu zidul vestic. Aceasta este de plan dreptunghiular, fiind compartimentată în trei încăperi. Lungimea construcției este de 15 m, lățimea de 5,4 m, compartimentarea fiind de la S spre N de 4,8 m, 4,5 m și 2,8 m. Din această construcție s-a păstrat fundația și câteva asize din elevație. Lățimea fundației este de 0,7 - 0,8 m, iar adâncimea de -1,2 / - 1,4 m.

Construcția este unitară cu zidul de incintă prezentând aceleași caracteristici constructive:

- fundație turnată din cărămidă spartă înecată în mortar de nisip cu var;

- fundație zidită (2 - 3 asize) și elevație alcătuită din cărămidă bine arsă de dimensiuni cuprinse între 25 x 27 cm x 14 x 15 cm x 4,5 - 5 cm. Mortarul de nisip cu var este destul de consistent;

- în exteriorul acestei construcții în partea sudică la cca. 1 m sub nivelul actual de calcare am relevat un pavaj de cărămidă.

B. În aceeași zonă sub nivelul de construcție al clădirii de mai sus am evidențiat două fundații orientate de la V la E alcătuite din cărămidă spartă, înecată în mortar de nisip cu var. Fața superioară a acestor fundații se afla la cca. 1,05 - 1,1 m sub nivelul actual de călcare.

C. În jumătatea vestică a laturii sudice a incintei s-a delimitat o construcție de plan dreptunghiular cu lungimea de aprox. 21,5 m și lățimea de 11,4 m. Este de fapt - stăreția - clădire construită pe o pivniță din cărămidă, boltită, compartimentată, care se întindea probabil pe toată suprafața parterului. Aceasta construcție avea pe latura nordică un pridvor cu stâlpi de piatră, iar pe latura sudică s-au evidențiat două umblători și fundațiile a 2 contraforți. Fundația sudică a clădirii cu o adâncime de -4 / -4,5 m joacă rolul și de perete al pivniței. Este alcătuit dintr-o fundație turnată din cărămidă spartă cu mortar de nisip cu var având lățimea de 0,7 - 0,8 m și o adâncime de -0,8 m, care continuă cu zidărie de cărămidă pe o adâncime de 3 - 3,5 m. Aceeași fundație se continua și pe latura estică. Ea prezintă fisuri pronunțate și demolări masive. Latura nordică a clădirii nu a fost delimitată decât pe colțul de NE (C. 2 / 2000 și S. I) și zona mediană (S. V și S. VII). Caracteristicile constructive ale acestei laturi sunt deocamdată la stadiul de ipoteze. Pe latura vestică (C. 7 / 2000) am reperat o parte din bolta semicilindrică a pivniței care are o înălțime de 1,9 m față de nivelul pardoselii de cărămidă. Această pardoseală de cărămidă prezintă urmele unei instalații de foc - probabil cuptor. Zidul pivniței a fost relevat până la adâncimea de -3,2 m fără a se putea atinge baza sa.

II. Materialul arheologic recoltat constă în ceramică fragmentară din secolele XVIII - XIX, fragmente de sticlă, piese metalice (cuie, pinten de fier, fragmente de obiecte de cult). De remarcat fragmentele de fusuri de coloană, care provin fie de la pridvorul bisericii, fie de la cel al clădirii stăreției.

Ca elemente de datare am descoperit 2 monede otomane din secolul al XVIII-lea, una dintre ele de la Mustafa al II-lea, din 1703.

Mormintele de inhumație cercetate în S. I, S. IV și C. 4 au fost datate de monedele emise între anii 1906 - 1924.

Concluzii:

1. Existența unei prime etape de construire (probabil sfârșitul secolului al XVII-lea) relevată în colțul de SV al incintei la nivel de fundații turnate. Aceasta este suprapusă de zidul de incintă și de construcția din zona vestică a acestuia.

2. Construcția centrală a incintei - cu rol de stăreție, se află pe latura sudică. Este o clădire masivă, cu pivnița boltită compartimentată, care a cunoscut mai multe etape de refacere. Ea a funcționat pe toată durata existenței schitului.

3. Construcția de pe latura vestică ceva mai târzie - probabil începutul secolului al XIX-lea. A funcționat și după părăsirea schitului până către începutul secolului al XX-lea.

4. Stabilirea definitivă a planimetriei zonei și a cronologiei etapelor de construcție impun continuarea cercetării arheologice.

Ilustrația