23. Bodești, com Bărbătești, jud. Vâlcea

Punct: Biserica Schit

Cod sit: 168568.01

Colectiv: Mariana Iosifaru (MJ Vâlcea)

În perioada 9.10 - 15.10.2000 s-au desfășurat cercetări arheologice de salvare în situl arheologic de la biserica "Sfânta Treime" Bodești - Bărbătești, jud. Vâlcea, monument istoric (39 B 0068), situat în zona muntoasă a județului, la numai 7 km de poalele Munților Buila.

Satul Bodești, comuna Bărbătești este situat de-a lungul râului Otasău, la o distanță de 25 km de reședința județului, fiind menționat în documente la 1536 (N. Stoicescu, Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România, vol. I. p. 78).

Biserica fostului schit Bodești se află așezată pe un pinten de deal, de unde se deschide o perspectivă asupra râului Otasău și a întregului sat. Conform izvoarelor istorice, aici a fost un schit de călugări, înconjurat de chilii și de ziduri înalte de piatră, păstrate parțial. În prezent, în fosta incintă a schitului se găsește cimitirul satului, chiliile fiind distruse în totalitate. Așa cum reiese din pisanie "această Sfântă și Dumnezeiască biserică cu hramul Sfânta Troiță este zidită din temelie și cu zugrăveala împodobită și alte multe, cu cheltuiala cuviosului ieromonah Kir Partenie egumenul Sfintei Mănăstiri Strihaie și Mănăstirea Fedeleșoiu în care și egumen a fost. și s-au sfințit cu iubitorul de Dumnezeu Kir Inochentie, Episcopul Râmnicului și care împrejur zidite și date zestre și slobode să fie nesupuse la nici un om din neamul meu sau din neamul Popii lui lon, care a fost ispravnic, sau din cei ce urmând ori cu ce și ar spune toți aceia să fie afurisiți de 318 Sfinți Părinți și să fie la un loc cu luda vânzătorul ceea ce o vor închina și nu vor ține legătura, zugrav fiind Popa Ștefan și s-au săvârșit la anul de la Adam 7240 iar de la Hristos 1732".

Din zapisul de la 6 aprilie 1727, prin care Radu Bujoreanu, împreună cu soția sa Anita și fiul său Radu, vinde schitului Bodești moșia lor din Foleștii de Sus - Vâlcea, rezultă că acest lăcaș exista înainte de 1727: "... dat-am zapisul nostru la mâna Sfântului schit de[n] Bodești, unde se prăznuiaște hramul preasfintei și nedespărțitei și de viață făcătoarei Troițe, și la mâna Sfinției sale părintelui Partenie, ctitorul acestei Sfintei mânăstiri și moștenitorilor acestei moșai, precum să să știe că având noi această moșaie, anume Foleștii de Sus, pe apa Bistriței în județul Vâlcea ... am vândut-o în bani gata taleri opt sute du peste hotarul cât să stăpânește și cu tot venitul ei cât să afla intr' această moșaie cu casele, cu viea den câmpu, den apa, den siliștea satului den sus până în cel de jos și în cel despre a[mia]zăzi până în cel dinspre miazănoapte ... aprilie, 7, 7235 (1727)" (Revista de Istorie Bisericească, 1943, nr. 3, p. 151 - 152).

Nicolae Iorga în Hârtii din arhiva mânăstirii Hurezului (București, 1907, p. 192 -193, 273, 303 - 304) redă pe scurt acest zapis, iar despre schitul Bodești - Vâlcea spune că: "a fost ridicat de vel Stolnicul Constandin Obedeanu împreună cu alți boieri ... pe vreme ce era parte de țară supt stăpânirea nemților înzestrând-o cu moșia Foleștii de Sus cumpărată de la Radu Bujoreanu dând-o schitului pentru pomană ca să fie de chiverniseala părinților ce vor viețui acolo". Alt ctitor este și părintele Partenie, ctitorul acestei Sfintei mânăstiri și moștenitor acei moșai, călugăr pe la anul 1589. "Beseareca cea veche supra-numită schitu pendinte de Monasteriu Bistrița cea fostu locuită de monahi pe la anu' 1589 depo Hrist și acum permutate și setuată intr-o posetie forte formoasse, și de unde se cunoscu și ved ruinele de diduri sub terrenu în nălțime de 3 m lungitudinea aparthamenteloru de la E la Yestu 50 m didăria făcotă de pietra necioplită, var și syga". La mijlocul secolului al XVI-lea, familia Buzești deține moșiile de pe valea Otasăului, deci și satul de clăcași Bodești, dezvoltat probabil în jurul schitului de călugări menționat în documentul de mai sus.

În anul 1716, Vâlcea, ca și întreaga Oltenie, intra sub ocupație austriacă până în 1739, când în fața ofensivei otomane, trupele se retrag din provincie.

Existența a două lăcașuri de cult construite aici, (schitul Bodești - 1732 și biserica cu hramul "Intrarea în biserică a Maicii Domnului" - 1733) explică reacția românilor la tendința habsburgilor de catolicizare a populației.

În urma secularizării averilor mănăstirești în 1863, călugării părăsesc schitul, iar chiliile lipsite de întreținere s-au degradat. Biserica a fost preluată de parohia Bodești.

Din chestionarul C.M.I. din 1921, rezultă că aici a fost un schit de călugări cu chilii pe latura de S a bisericii "... a fost metoh al mânăstirii Bistrița. Aici au fost călugări ".

Popescu Cilieni în Biserici, târguri și sate din județul Vâlcea, 1941, p. 34, amintește biserica de zid cu hramul "Sfânta Troiță", făcută de popa Pătru, popa Grigore Brat și popa Ion în anul 1732, octombrie 14, precum și obiectele existente în biserică la acea dată.

Istoricul Aurelian Sacerdoțeanu, într-un articol publicat în "Arhivele Olteniei" amintește și pe preotul Gheorghe printre ceilalți preoți care au făcut această biserică, acesta fiind menționat intr-un pomelnic descoperit la biserica din Costești.

În Eparhia Râmnicului și Argeșului, monografie, vol. II, 1976, p. 896, se menționează că biserica parohială "Sfânta Treime" cu pridvor adăugat și fresca originală datează de la 1732, ca și zidul de incintă. Biserica a fost refăcută în 1869 și 1925.

Zidul de incintă, păstrat parțial și de dimensiuni reduse, ce înconjoară biserica (Pl. I), gros de 0,8 m, având înălțimea variabilă, în funcție de configurația terenului, a fost făcut din lespezi mari de piatră ușor calcaroasă existentă în zonă, fasonate pe fețele exterioare, prinse inițial cu mortar de var. În dărâmăturile zidului de incintă, refăcut de curând, au fost găsite două cruci fragmentare din piatră.

În cimitirul actual au fost inventariate 46 de cruci din piatră dispuse în șiruri regulate pe latura de E și S a bisericii (crucile vor fi cercetate într-un studiu ulterior).

Pe latura de S a zidului de incintă a fost sesizat la 17,6 m din colțul de E al zidului, un fragment de zid păstrat parțial, perpendicular pe acesta, având grosimea de 0,75 m și același sistem de construcție ca și zidul de incintă. Probabil că aparține vechilor chilii existente la schit. Nu s-a putut cerceta această zonă datorită faptului că actualele morminte sunt foarte aproape de zidul de incintă și datorită depunerilor succesive de resturi de pe morminte și pietre din zidul de incintă dărâmat de-a lungul timpului. Se impune o curățire și degajare a zidului interior sub supraveghere arheologică pentru a putea fi depistate vechile chilii, construite se pare odată cu biserica. Zidul de incintă avea pe partea exterioară contraforți dispuși la aproximativ 3 m unul de altul. Se mai păstrează pe latura de N doar trei, pe latura de S doi și pe cea de V nouă. Spre E nu au fost necesari contraforți, deoarece în această parte s-a tăiat din panta dealului pentru a se crea o platformă pe care s-a așezat biserica, în această zonă zidul depășind doar cu 0,2 - 0,3 m nivelul actual de călcare.

Cercetarea arheologică de anul acesta s-a axat pe deschiderea a două secțiuni pe latura de N a bisericii (Pl. II) în singura suprafață neafectată de cimitirul actual sau de construcțiile ulterioare. Secțiunile au fost trasate perpendicular pe zidul de incintă și biserică - S. I (8 x 2 m) și S. II (6 x 1,5 m).

Din punct de vedere stratigrafic situația se prezintă astfel:

Nivelul I - Pământ galben lutos; având grosimea cuprinsă între 0,25 și 1,00 m. În S. I s-a săpat în pământul viu la -1 m și -0,7 m în S. II, datorită faptului că au apărut cele două morminte ce aparțin nivelului II.

Nivelul II - Pământ galben lutos pigmentat cu bucățele fine de cărămidă. Spre zidul de incintă stratul de umplutură este de 0,7 m în S. I și de 0,9 m în S. II. Aici pământul este în amestec cu bucăți de cărămidă, pietre de râu și lespezi fragmentare rămase de la construcția zidului de incintă și a bisericii. Adâncimea zidului de incintă de la solul actual este de -1 m în S. I și -1,3 m în S. II. Înălțimea actuală a zidului este de 1,2 m în S. I și 1,4 m în S. II (tot de la solul actual). Lespezile folosite la construcția zidului de incintă au fost așezate direct pe solul viu, care în zonă este un pământ galben lutos, impermeabil, stabil. Acestui nivel îi aparțin și cele două morminte de inhumație descoperite: M. 1, în S. I, G. 2, la -0,95 m și M. 2, în S II, C 4, la -0,6 m.

M. 1 - Pentru degajarea acestui mormânt a fost trasată o casetă pe latura de V a S. I având dimensiunile de 1 x 1 m (Pl. II / 1). Mormântul a fost deranjat parțial de o groapă de var ce aparține nivelului III și de rădăcina unui brad tăiat după 1990. Scheletul, orientat E - V, cu capul spre V, a fost așezat pe un strat de pietricele de râu în amestec cu nisip fin. Capul ușor orientat spre biserică, poziție întinsă; mâinile îndoite parțial spre piept. Probabil a fost învelit într-o pânză, așa explicându-se poziția capului și a mâinilor, deranjate în momentul acoperirii. Nu s-au găsit urme de lemn, haine sau cuie. Singurele obiecte descoperite sunt cele două ace cu gămălie de bronz, găsite de o parte și de alta a craniului (Pl. III / 14, 15).

La 0,20 m de craniu apare groapa pentru stâlpul crucii (0,2 m x 0,2 m, adâncime -0,5 m) umplută cu pământ în amestec cu pietre de râu de mărime mijlocie și pietricele.

M. 2 - Am considerat că este groapa de mormânt deoarece a fost găsită și crucea fragmentară, simplă și fără inscripții, dintr-o lespede de culoare gălbuie. Sub cruce a fost descoperit doar craniul așezat cu fața spre biserică. (Pl: II;. Z). Lângă craniu se găsea un fund de vas fragmentar cu urme de arsură pe fund și câteva bucățele de cărbune (Pl. III / 13). Deși s-a săpat în solul viu până la -1,2 m nu s-a mai descoperit nici un mormânt; singurele materiale arheologice ce aparțin acestui nivel sunt cele două ace cu gămălie din bronz din M. 1 (Pl. III / 14, 15), fragmentul ceramic din M. 2 (Pl / III, 13) și fragmentul de lespede cu decor în relief din pământul de umplutură dinspre zidul de incintă.

Nivelul III - Același pământ galben lutos în amestec cu fragmente de cărămidă, bucăți de cărbune, cuie și piroane de fier puternic oxidate (Pl / III; 7,10), mortar etc.; acestui nivel îi aparține și groapa de var din S. I, C. 1 - 2, care conține straturi succesive de var stins ce alternează cu pământ negru și bucățele de cărămidă. Probabil groapa de var datează de la repararea bisericii în 1869, umplută ulterior cu resturiIe rămase de la reparații și nivelată. Ceramica descoperită în acest nivel se încadrează în categoriile: semiluxoasă (Pl: III / 1-3, 6) și de uz comun, lucrată la roată din pământ destul de fin, de culoare cărămiziu-roșcată, peste care s-a lucrat cu cornul și mai rar cu pensula. Culorile folosite sunt verdele și brunul strălucitor pe fond alb. Motivele geometrice și florale au fost obținute prin desene cu cornul și aparțin centrului de olari Hurezu, fiind specifice sec. XIX. (Barbu Slătineanu, Studii de artă populară, București, 1972, p. 149 și pl. XIV - XVIII; Corina Nicolescu, Paul Pettescu, Ceramica românească tradițională, București, 1974).

Nivelul IV - Un strat destul de subțire de pământ brun-negru, distrus parțial datorită deselor nivelări și amenajări de la începutul sec. XX (1925, când se reface biserica) și sfârșitului sec. XX, când se ridică un acoperiș pentru oficierea pomenilor la hramul bisericii. Acestui nivel îi aparține groapa de var dezvelită parțial, ce acoperea M. 1, cât și trotuarul din pietre de râu din S. I, C. l, la adâncimea de -0,2 m, lat de 1 m, lipit de zidul de incintă (Pl. II / 1 ).

Solul actual are o grosime ce variază între 0,05 m și 0,3 m (în S. I, C. 4, datorită înălțării trotuarului ce înconjura biserica în anul 1997).

Nu s-a putut face o Iegătură între zidul de incintă și fundația bisericii deoarece în anul 1997 au fost executate lucrări de subzidire și elemente din beton armat (grindă vierendel). Se impune continuarea cercetării arheologice pe latura de S a zidului de incintă, precum și trasarea unei secțiuni de control între clopotnița și biserică.

Abstract

The archaeological rescue researches were undertaken between the 9th - 15th of October 2000 at "Sfânta Treime" church ("The Holy Trinity Church") - a small convent from Bodești village, Vâlcea county, […] "built from the basement, with adorned painting and many others, with the financial support of the pious ermonah Kir Partenie ... painter being, Ștefan the priest, and they were performed at the year from Adam 7240 and from Christ 1732" […] as it is written on the inscription of the church.

There were discovered two graves: M. 1 and M. 2 (Pl. I, 1-2) and Horezu peculiar pottery from the 18th and 19th centuries.

Now it is necessary to continue the archaeological researches on the southern side of the precint wall and also a control digging (by two crossed ditches) between the belfry and the church.