21. Berzovia, com. Berzovia, jud. Caraș Severin

Punct: Principia castrului legionar

Cod sit: 51519.01

Colectiv: Florin Medeleț - responsabil (IRT Timișoara); Ovidiu Bozu (MBM Reșița); Alexandru Flutur (MB Timișoara)

Cercetarea arheologică, începută în 1998, în clădirea comandamentului (principia) din castrul legiunii a IV-a Flavia Felix de la Berzovia a continuat și în anul 2000 (5 - 30 iunie). Ca și în anii anteriori (1998, 1999), lucrările au fost finanțate de Muzeul Banatului Timișoara.

Castrul se află pe un platou în stânga râului Bârzava, în zona intravilană - situație ce creează dificultăți în cercetarea de ansamblu a sitului. La aceasta se adaugă și existența numeroaselor gropi moderne, făcute în cea mai mare parte la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX, când satul a fost construit pe actualul amplasament. Zidurile de piatră ale principiei au fost scoase în epoca modernă până la fundație, însă există posibilitatea studierii stratigrafiei romane, păstrată în general între gropile de scoatere a zidurilor.

În campaniile anterioare (v. A. Flutur, Săpăturile arheologice din castrul Bersobis - 1998 - 1999, Analele Banatului VII - VIII, 1999 - 2000) am identificat, pe șirul încăperilor din spatele principiei, aedes principiorum, încăperile A și B, coridorul C.În 2000 am continuat săpătura în camera D, în prelungirea secțiunii S. 2 / 1999 și ne-am extins pe mai multe porțiuni în zona din spatele principiei.

Au fost săpate următoarele sectoare: S. 4 (4 x 4 m), S. 5 (8 x 2 m), S. 6 (1,5 x 1,5 m), S. 7 (4 x 1,5 m), S. 8 (8 x 2 m). Primele urme arheologice corespund unor stâlpi de lemn care funcționau la nivelul humusului antic (deocamdată n-am observat un nivel de călcare clar din această fază) și care au fost scoși înainte de construcția zidurilor. În S. 5 am secționat zidul Z. 6 (mai precis groapa de scoatere a lui), care susținea principia la sud; în S. 4 am surprins "T"-ul format de zidurile Z. 4 (care desparte spațiile C și D) și Z. 6 (care susținea clădirea în partea de vest); în S. 7 am surprins colțul clădirii, respectiv întâlnirea lui Z. 5 cu Z. 6. În cazul zidurilor, observații clare s-au făcut în partea inferioară a fundațiilor. Deci zidurile clădirii se vedeau probabil încă în urmă cu 2 - 3 secole. În cazul lui Z. 6, s-a păstrat totuși o porțiune dintr-un contrafort solid construit din bolovani prinși cu mortar. În exteriorul principiei, lângă ziduri (Z. 5 și Z. 6), a fost amenajată o rigolă din țigle în care se scurgea apa de ploaie de pe acoperiș. În a doua fază, această rigolă a fost acoperită de un strat gros de amenajare în vederea unui nou nivel de călcare, atestat în S. 5 prin urma unui dalaj din calcar. În camera D, spre deosebire de spațiile A, B și C, a apărut doar o singură podea. În schimb, camera D a fost compartimentată, ridicându-se un zid îngust de cărămidă. În spațiul D' s-a păstrat în parte o podea de opus signinum, însă în D" nu se află decât un strat de lut argilos, probabil substrucția unei podele de lemn. În prelungirea secțiunii S. 3 / 1999, am trasat secțiunea S. 8, în care s-a surprins aleea din spatele principiei.

Materialul arheologic este destul de sărac: țigle fragmentare (20 de fragmente tegulare cu ștampila LEG IIII FF), un antefix de acoperiș, foarte puține fragmente ceramice, o monedă de la Traian, o cheie din fier și câteva cuie. Cea mai mare parte a obiectelor s-a găsit în gropi moderne. Ele se păstrează la Muzeul Banatului Timișoara.

Continuarea cercetării sistematice ar avea ca prim rezultat realizarea unui plan coerent al principiei și stabilirea etapelor de funcționare a clădirii și implicit a castrului. De aceea, atât clarificarea rolului structurilor de lemn existente înainte de ridicarea zidurilor, cât și interpretarea stratigrafiei din faza de piatră sunt deosebit de importante.