18. Beciu, com. Vârteșcoiu, jud. Vrancea

Punct: Cariera de argilă

Cod sit: 178705.02

Colectiv: Victor Bobi - responsabil (IJC Vrancea); Aurora Emilia Apostu (MJ Vrancea)

Scurtă prezentare a sitului. Este situat pe terasa superioară dreaptă a râului Milcov, în stânga șoselei Odobești - sat Beciu (fig.1) pe un promontoriu cu o suprafață de peste 2 ha inițial, de formă oval-prelungită, ascuțită în partea de SE și paralelă cu albia râului Milcov, pe direcția NV - SE. Cealaltă latură este desprinsă de restul terasei, luând aspectul unui martor de eroziune sub forma unei cetățui apărată natural din toate părțile. În partea de SE, probabil să fi avut și un șanț de apărare (cercetat în anul 1991). În momentul de față, promontoriul cercetat este mult diminuat pe latura nord-vestică, întrucât "Cariera de argilă" (punctul cercetat) existentă, oferă material bun (argila) pentru construcții, material ce se extrage permanent din acest sector (sectorul 1 al așezării).

Cele mai vechi cercetări în punctul amintit, datează din anul 1926, efectuate de către Gr. Anițescu, când a fost descoperită, pentru prima dată, cultura carpică. Înființarea "Carierei de argilă" a dus la distrugerea vestigiilor existente, cu care prilej au fost organizate primele investigații, mai serioase, în anul 1985; utilajele folosite în carieră au distrus mai multe locuințe ce aparțineau epocii bronzului și Evului Mediu timpuriu. În toamna anului 1986, s-au efectuat unele taluzări pentru a recupera materialul arheologic din locuințele distruse în punctul menționat. Primele săpături organizate, de mare amploare, au fost efectuate în anul 1987, în sectorul 1 al carierei (fig.2), prin cinci secțiuni longitudinale și transversale din așezare, apoi în anul 1988, în partea vestică a sectorului 1 (o parte din așezare), cât și o parte din necropolă (situată în partea estică a promontoriului) - două secțiuni de dimensiuni foarte mari - reușindu-se astfel, acoperirea aproape în întregime a carierei (și longitudinal și transversal) și recuperarea unui număr important din aceste vestigii. S-au cercetat, atât o mare parte din locuințele din așezare, cât și unele morminte din necropolă, aparținând Evului Mediu timpuriu (sec. XI - XIII). Au urmat cercetările din anul 1989 (care au vizat necropola în principal), apoi cele din anul 1991 (de la care am început să particip) - săpături efectuate, în principal în necropola feudală) - cele din 1997, prin trasarea celor 2 șanțuri transversale, de peste 80 m fiecare, în estul așezării, cu descoperirea celor mai multe dintre locuințe, atât de epoca bronzului, cât și aparținând Evului Mediu timpuriu, suprapuse sau întrepătrunse cu cele monteorene. Următoarea și ultima campanie de cercetări s-a efectuat în luna iulie a anului 2000, fiind organizată, cu acest prilej, o tabără internațională în acest punct. Este necesar a se efectua încă o campanie de cercetări (pentru anul 2001), în scopul epuizării materialului, atât din așezare, cât și din necropolă (pe cât se poate), putându-se întocmi raportul final de săpătură asupra punctului, cât și tragerea concluziilor finale în zona studiată.

În anul 2000, la cercetări au participat studenți și elevi din România, Germania, Franța, Suedia, Marea Britanie, Olanda, Austria (s-a întocmit un raport preliminar, la vremea respectivă). Lucrările au fost finanțate de către SERVICE CIVIL INTERNATIONAL - filiala România (București).

Materialul rezultat în urma cercetării se află (restaurat și conservat) în depozitul Muzeului de Arheologie Focșani.

Obiectivele cercetării. Campania din anul 2000 a cuprins o suprafață de 59,40 m2 din partea estică a așezării de epoca bronzului și a ocupat și o parte din necropola feudală. Adâncimea până la care s-a săpat este de -1,2 m. Au fost descoperite 6 locuințe adâncite din epoca bronzului - cultura Monteoru, etapele II a - II b, de formă rectangulară, cu colțurile rotunjite, de diferite mărimi și poziții, orientate cu latura mare spre S și SE. Interiorul locuințelor conține un inventar arheologic bogat, care se compune din ceramică fragmentară și întregibilă, cu o gamă variată de forme de vase specifică etapei culturii Monteoru târzii (II a - II b, cca. 1400 a. Chr.). De asemenea, s-au mai descoperit unelte din piatră, os și corn, ceramică (fusaiole, greutăți vatră, funduri de vase cu vârf ascuțit), inele de buclă, percutoare, etc. (Pl. 1-6.)

Cercetările au mai avut ca obiectiv descoperirea mormintelor de inhumație de secol XII - XIII, din așezarea medievală, pe care nu le-am cercetat încă, într-o perioadă de numai 2 săptămâni. (Pl.7)

Rezultatele cercetării și interpretarea lor. Am descoperit, pe lângă ultimele 48 de locuințe cercetate în întregime, din anii anteriori (1997) - locuințe de epoca bronzului (Monteoru) cât și locuințe feudale (sec. XI - XIII) - bogate în inventar metalurgic, - încă șase locuințe monteorene, mai puțin bogate în inventar. Nu am reușit să cercetăm mormintele feudale, pe care ni le-am propus spre cercetare. Mormintele cercetate în campania anului 1991 au fost toate de inhumație, fără inventar, orientate E - V. Nu am cuprins necropola.

Scurtă descriere. Obiectele descoperite sunt din inventarul locuințelor de epoca bronzului. Au fost găsite 2 fusaiole ceramice (rotunjite și tronconice), percutoare de piatră întregi, un inel de buclă întreg, din bronz, buze și funduri de vase ascuțite, un vas ceramic întreg, dar fără tortițe, vase miniaturale, căței de vatră, unelte din os și piatră, ceramică întregibilă, etc.; pe lângă acestea s-au mai găsit obiecte din piatră de tipul cuțitelor curbe (3 bucăți), cât și obiecte din fier și fragmente metalice (fragmente de cazan) bucăți de lupe metalice (3 bucăți), un cuțit de fier curb, etc. Acestea pot fi urmărite în Pl.5-. Toate aceste descoperiri au fost restaurate și conservate în cadrul Laboratorului de restaurare - conservare Focșani, iar în prezent se află în depozitul muzeului (cu numere de inventar).

Atelierul metalurgic descoperit, de dimensiuni mari (L. 45 f) a oferit cel mai important număr dintre aceste vestigii ale trecutului dând astfel atât obiectele finite (vârf săgeată, lance, etc.), cât și resturi din prelucrarea lor.

Tehnici de cercetare utilizate. Cercetarea în teren a fost efectuată clasic, în procedura obișnuită de cercetare, în așezare și necropolă. Materialul rezultat, după fotografiere, filmare la locul descoperirii (in situ) a fost curățat, "periat" și așezat în pungi, cutii, etc., ce au fost numerotate și marcate în teren. Exemplu: material osos rezultat din L. 37, bronz; ceramică întregibilă (probabil un vas) din L. 38, bronz, cu marcajul: "Șantierul arheologic de la Vârteșcoiu", pct. "Cariera de argilă"; campania anului 2000; ST (secțiunea transversală) ST. 4 / 2000; adâncime = -0,75 / -1,2 m.

Obiectivele cercetărilor viitoare. Obiectivul principal este studierea și descrierea mormintelor de inhumație în poziție întinsă, orientate E - V, fără inventar în general, ce aparțin așezării medievale, din imediata apropiere. (sec. XII - XIII). Mormintele descoperite vor fi supuse analizelor C14, pentru datare exactă. Se va urmări în principal, cercetarea necropolei.

Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare. Pentru "Cariera de argilă" s-au făcut mai multe propuneri, în anii trecuți, în vederea stopării extracției argilei din carieră. Întrucât acest lucru este imposibil de realizat, s-a continuat și se va continua extracția acesteia, deoarece cercetarea arheologică în sectorul 1 s-a efectuat aproape în întregime.

Concluzia a fost elaborată, iar unele neclarități au rămas doar în cercetarea necropolei aparținând așezării medievale.

Bibliografie

1. Victor Bobi, Anton Paragină - "Șantierul arheologic de la Vârteșcoiu. Cercetări din anii 1986 - 1988", Studii și Comunicări, vol. VIII - XI, Vrancea, p. 41 - 68.

2. Situri arheologice cercetate în perioada 1983 - 1992, Muzeul Brăilei, Brăila, 1996.

3. Victor Bobi - "Etapele timpurii și târzii ale culturii Monteoru din zona de curbură a Carpaților în lumina noilor descoperiri arheologice", Mousaios, vol. IV, partea I, Buzău, 1994, p. 37 - 65.

4. Victor Bobi - "Civilizația geto-dacilor în secolele VI - II e.n."., București, Ed. Academiei Române, 1999.