17. Bâzdâna, com. Calopăr, jud. Dolj

Punct: La Cetate

Cod sit: 71484.03

Colectiv: Vlad V. Zirra - responsabil (IAB); Olimpia Bratu (MJ Gorj); Dorel Bondoc (MO Craiova)

Amplasare geografică și reper. Comuna Calopăr se află la zona de contact dintre ultimele prelungiri ale Podișului Getic și Câmpia Dunării, în arealul așa-numitei Platforme Belcin-Bălăcița. Punctul "La Cetate" se află la aprox. 1 - 1,5 km, pe malul drept al Jiului, pe marginea platformei sale de eroziune, care în această zonă coboară prin pante abrupte către luncă. Altitudinea punctului este de aprox. 80 m față de nivelul mării, și la aprox. 50 - 60 de m deasupra luncii râului, respectiv a cătunului Bâzdâna.

Situl era deja cunoscut prin semnalări perieghetice încă între cele două războaie mondiale, apoi reidentificat prin noi deplasări pe teren în anii '50 și '60 ai secolului trecut, prilej cu care a fost identificat și punctul "Cucuioava - Dealul Viilor", aflat față de "La Cetate" la aprox. 1,5 km în linie dreaptă, spre N, de asemenea pe terasa care străjuiește albia Jiului, la o altitudine comparabilă. Cercetările sistematice au fost începute de C. M. Tătulea în 1981 și continuate de acesta (cu excepția unui an) până în 1989. După regretata sa dispariție, cercetările au fost reluate din 1993 de un colectiv de cercetare condus de Vlad V. Zirra, a cărui compoziție în prezent este cea reflectată mai sus.

Încadrare cronologică. Depunerile arheologice înregistrate la Bâzdâna-Calopăr, punctul "La Cetate" se situează în două epoci distincte, fără legătură între ele, deși, uneori materiale aparținând uneia sau alteia se întrepătrund. Prima ocupare a așezării s-a produs în epoca timpurie a bronzului (cultura Coțofeni). Câteva frânturi de materiale (foarte sporadice, de altfel) sunt atribuibile culturii Glina sau perioadei hallstattiene târzii. În mod vădit, însă, locuirea de departe cea mai intensă a avut loc în a doua epocă a fierului, respectiv în sec. IV - III a. Chr. și I a. Chr. - I p. Chr., perioadă în care au avut loc și fortificările așezării, în diferite etape.

Conservarea sitului. În prezent, aproximativ 2/3 din suprafața așezării, care acoperă 1,5 ha, se află în rezerva primăriei comunei Calopăr și este pârloagă pe care se află și pâlcuri de arbuști fără însemnătate economică sau pentru păstrarea echilibrului ecologic. Restul de aprox. 1/3 din suprafață este ocupată de parcele de vie aflată în proprietatea personală a localnicilor. Viile suprapun aproape în întregime cea mai extinsă centură de fortificație a așezării protoistorice getice, ceea ce îngreunează în mod semnificativ desfășurarea cercetările sistematice din acest sector al șantierului arheologic. Totodată, lucrările anuale pentru întreținerea viilor degradează, încet, dar sigur, fortificația compusă din cărămizi arse, care în ordine cronologică a fost prima dintre cele care delimitau așezarea. Mijloacele materiale, până în prezent cel puțin, de departe insuficiente pentru conservarea sitului, necum pentru punerea sa în valoare sau reconstituire, fie și în parte, au obligat la acțiuni de tipul minimal, respectiv acoperirea săpăturilor la sfârșitul campaniilor. Atunci când a fost posibil, resturile fortificației au fost acoperite cu folie (astfel s-a procedat în campania din vara anului 2000). Având în vedere distanța față de drumurile importante, lipsa unor fonduri consistente în prezent sau într-o perspectivă apropiată, consider că pentru conservare este cel puțin necesară, an de an, acoperirea vestigiilor arheologice cu folie și pământul rezultat din săpături. Totodată, cred că ar fi posibil, cu o cheltuială mult mai redusă, folosind materialele de construcție (cărămizi arse și emplecton, precum și pari care foloseau la stabilizarea fortificației) rezultate în urma cercetărilor de teren, reconstituirea măcar a unui tronson al centurii defensive într-un spațiu închis, de preferință într-o expoziție muzeală.

În prezent, materialele rezultate din săpăturile de la "La Cetate" se află împărțite între Muzeul Olteniei din Craiova (cele provenite din săpăturile conduse de C. M. Tătulea, precum și o parte din cantitatea importantă de ceramică și materiale componente ale zidului extrase în timpul cercetărilor reîncepute din 1993) și Institutul de Arheologie din București (un număr de 15 saci conținând ceramică, precum și obiectele mărunte apărute în săpăturile anilor 1993 - 2000).

Prezentarea sitului. Așezarea fortificată de la Bâzdâna - Calopăr, punctul "La Cetate" iese în relief între descoperirile de epocă getică și geto-dacică din două considerente principale.

1. Pentru faza sa mai veche (sec. IV - III a. Chr.) este una dintre puținele locuiri (alături de cea de la Coțofenii din Dos) de dimensiuni relativ importante cunoscute în Oltenia, unde așezări deschise sau fortificate încadrabile în Latène-ul timpuriu sunt aparent foarte rare, dacă nu avem de a face pur și simplu cu o lacună temporară a cercetării. Pentru faza sa mai recentă (sec. I a. Chr. - I p. Chr.) care este bogat reprezentată prin depuneri arheologice, singularitatea sa, cel puțin până în prezent, pare să fie și mai evidentă pe meleagurile Olteniei.

2. Inițial, în momentul când geții au hotărât, cândva în a doua jumătate a sec. IV a. Chr., să-și întemeieze gospodăriile în punctul pe care îl numim astăzi "La Cetate", ei au locuit fără să-și fi erijat vreo fortificație. Relativ la scurtă vreme, însă, interval care nu poate fi precizat în timp, se poate constata întărirea așezării cu un obstacol defensiv care a necesitat un mare efort de muncă colectivă, anume ridicarea unui zid de cărămizi arse, compus din două paramente între care s-a antasat o mare cantitate de pământ lutos, ars până la roșu intens. Zidul astfel constituit era lung de aprox. 120 de m și lat de 3,5 - 4 m, către exterior fiind dublat de berma de aprox. 1,5 m, în pantă ușoară, după care urma "ruptura" șanțului de apărare, la o diferență de nivel de aprox. 2,5 m față de bermă și 3 m față de piciorul paramentului exterior. Elevația paramentelor rămâne greu de apreciat în prezent, în săpăturile trecute putându-se număra la maximum 11 asize suprapuse păstrate "in situ", adică pe o înălțime maximă de aprox. 1,2 m. După ce această fortificație a devenit inoperantă, o bună parte din suprafața așezării a rămas în exteriorul unei noi fortificații ridicate la marginea terasei estice de la "La Cetate". De data aceasta întăritura nu mai folosește cărămizi arse anume fabricate în acest scop, ci se limitează la utilizarea unor asize obținute prin demantelarea zidului abandonat în masa de pământ care se afla în spatele palisadei. S-a putut constata în anii precedenți că și această fortificație a fost distrusă violent, moment din care, cel puțin până în momentul de față, s-ar părea că așezarea a fost abandonată pentru cel puțin un veac. Locuirea revine în mod sigur în sec. I a. Chr. și durează, destul de probabil până către mijlocul veacului următor. Se constată din nou fortificarea așezării, tot pe traseul întăriturii de pământ de la limita terasei estice.

Rezultatele campaniei din anul 2000. Au fost făcute săpături în două sectoare ale așezării - pe terasa estică, în zona cea mai intens locuită - S. 3 / 2000 - și în sectorul zidului de cărămidă S. VII / 2000. S. (suprafața) 3 / 2000 cuprindea circa 100 m2. Scopul deschiderii ei a fost legat de o separare cât mai fină a materialelor în funcție de stratigrafia deja cunoscută din campaniile anterioare. Asupra depunerii arheologice corespunzătoare Latè ne-ului recent (aprox. 0,4 m) până în prezent nu s-au putut face observații stratigrafice cu un grad suficient de mare de generalitate. Materialele rezultate sunt caracteristice (în primul rând ceramica) epocii "clasice" geto-dacice: ceramică la roată (aprox. 8%) și cu mâna, unelte de olar (calapoade), mici obiecte de metal, o cuțitoaie (unealtă pentru prelucrarea lemnului, etc.

Depunerea arheologică corespunzătoare Latène-ului timpuriu (aprox. 0,5 - 0,6 m) se separă de cea precedentă (de mai sus) printr-un nivel reprezentat de mai multe vetre aflate la adâncimi sensibil egale. E greu de spus dacă această limită, marcată de vetre, aparține Latène-ului vechi ori recent. Oricum, mai jos de ele, materialele prelevate sunt destul de evident diferite de cele de mai sus. Ceramica lucrată cu mâna capătă o pondere mai mare față de cea la roată (aprox. 4%), iar numărul resturilor obiectelor de metal descrește considerabil. Ca elemente de datare mai semnificative pot fi enumerate fibule tracice sau fragmente de vase de băut cu figuri roșii attice. În S. 3 / 2000 s-a pus problema dacă în depunerea Latène vechi nu s-ar putea face o distincție stratigrafică, ca la mijlocul ei. Observațiile nu au, însă, caracterul unei certitudini.

Mai jos (de la aprox. -0,9 / -1 m adâncime), într-un strat foarte asemănător din punct de vedere cromatic cu pământul fără resturi antropogene, au ieșit la iveală o cantitate importantă de fragmente de ceramică aparținând culturii Coțofeni, care nu se amestecă cu cioburile getice decât în cazul unor gropi săpate din nivelurile superioare.

S. (secțiunea) VII / 2000, practicată în sectorul zid, (41,5 m x 2 m) a fost menită să caute legătura stratigrafică între interiorul așezării și fortificația cu cărămizi arse. În trecut lucrul acesta nu a fost posibil, întrucât săpăturile efectuate de C. M. Tătulea tulburaseră succesiunea stratigrafică originară. În mod neașteptat pentru locul unde a fost deschisă secțiunea, resturile celor două fețe ale zidului de cărămidă erau în poziție "in situ", până la maximum 4 asize una peste alta (dimensiunile curente ale acestora sunt 35 / 40 x 20 / 25 x 8 / 10 cm). Alte cărămizi erau alunecate pe panta dinspre șanțul de apărare, resturi din ele găsindu-se în cantitate mare chiar la cota cea mai de jos a acestuia. Desigur, acesta este nivelul care poate fi pus în legătură cu încetarea funcționării zidului ca obstacol defensiv. S-a putut de asemenea observa adiacent paramentului interior un gen de "contrafort" care sprijinea zidul și, totodată, înlesnea accesul la drumul de strajă. Importantă s-a dovedit o observație stratigrafică în premieră. Anume sub zidul de cărămidă s-a constatat o depunere arheologică în care s-a găsit ceramică de aspect Latène timpuriu, între care se detașează și câteva fragmente de ceramică lucrată la roată. De asemenea "contrafortul" adiacent paramentului interior tinde să fie suprapus de un nivel care și el conține ceramică Latène timpurie. În felul acesta, pentru prima dată, fortificația poate fi datată prin mijloace stratigrafice în Latène-ul vechi. Un interes deosebit a prezentat și apariția unor formațiuni care până acum n-au fost niciodată atât de evidente. E vorba, atât pe profilurile secțiunii, cât și pe fundul săpăturii, în urma răzuielilor succesive, de evidențierea unor formațiuni rotunde în secțiune (între 8 și 12 cm), dispuse cu o anumită regularitate atât în nivelul de elevație a fortificației, cât și sub aceasta. Observațiile arată că aceste formațiuni erau paralele cu paramentele, iar altele verticale. Aceste formațiuni pot fi interpretate cu o bună probabilitate ca provenind de la o "țesătură" de pari, verticali și orizontali, meniți să stabilizeze masa impresionantă a zidului, în care cărămizile nu sunt imbricate, ci dispuse sub formă de "stive", și nici legate între ele prin vreun liant. Urme de pari au putut fi observate inclusiv în depunerea arheologică corespunzătoare Latène-ului timpuriu din S. 3 / 2000. Unul dintre aceștia perfora chiar pe orizontală, în mod limpede, o vatră de foc anterioară.

În campania de săpături următoare investigațiile din sectorul de la zid vor fi continuate cu o parcelă adiacentă S. VII / 2000, iar în sectorul de pe terasa estică va fi deschisă o nouă suprafață în prelungirea S. 3 / 2000.

Bibliografie

1. C. M. Tătulea, Așezarea geto-dacică fortificată de la Bâzdâna, județul Dolj. Considerații preliminare, Thraco-Dacica 5, 1984, p. 92 - 110;

2. Idem, Preocupări în domeniul metalurgiei bronzului și fierului în așezarea geto-dacă de la Bâzdâna, jud. Dolj, Oltenia. Studii și Comunicări 7-8, 1988 -1989, p. 15 - 33.

3. Vlad V. Zirra, D. Pop, Săpăturile de la Bâzdâna-Calopăr, punctul "La Cetate". Campania 1993, (The Excavations from Bâzdâna - Calopăr, site "La Cetate". The 1993 Campaign), Arhivele Olteniei 10, 1995, p. 13 - 27;

4. Vlad V. Zirra, D. Pop și S. Oanță, Săpăturile de la Bâzdâna-Calopăr, punctul "La Cetate". Campania 1994, (The Excavations from Bâzdâna - Calopăr, site "La Cetate". The 1994 Campaign), Arhivele Olteniei 11, 1996, p. 24 - 42;

5. Vlad V. Zirra, D. Pop și S. Oanță, Săpăturile de la Bâzdâna-Calopăr, punctul "La Cetate". Campania 1995 (The Excavations from Bâzdâna - Calopăr, site "La Cetate". the 1995 Campaign), Arhivele Olteniei 12, 1997, p. 35 - 52.