15. Balșa, Galbina, Mada, com. Balșa  jud. Hunedoara

Punct: Balșa - Peștera "Dosul Dobârlesei", "Dumbrăiță", Galbina - "Piatra Brății", Mada - "Pleașa Mică", "Chiciorele"

Cod sit: 87852.02, 87852.03, 87898.01, 87905.01, 87905.02

Colectiv: Adriana Pescaru - responsabil, Nicolae Cătălin Rișcuța, Vasile Ferencz, Romică Pavel (MCDR Deva); Cristian I. Popa (Univ. Alba Iulia) și studenți ai Universității "1 Decembrie 1918" Alba Iulia și ai Universității "Valahia" Târgoviște

 
În perioada 20 iulie - 3 august 1999, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, în colaborare cu Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia, au organizat o acțiune de cercetare arheologică sistematică a teritoriului comunei Balșa (vezi pl. I/1). Datorită rezultatelor obținute în 1999, cercetările au continuat în perioada 18 - 30 septembrie 2000, cu studenți ai Universității "Valahia" Târgoviște.
În anul 1999, proiectul a avut două obiective fundamentale și anume: verificarea unor semnalări arheologice mai vechi și descoperirea unor noi puncte de interes arheologic. Drept urmare, au fost efectuate atât cercetări de teren (vezi pl. I/2), cât și săpături arheologice sistematice.
1. Galbina (sat). Perieghezele efectuate pe teritoriul satului Galbina au confirmat existența, pe înălțimea numită "Piatra Brății", a unei locuiri preistorice. De asemenea, pe locul numit "Mogaiță" a fost identificată o construcție funerară cu manta din piatră (dim. 10 x 10 x 0,6 m).
2. Balșa. Cercetările de pe raza localității Balșa au fost concentrate asupra a două obiective. Primul obiectiv cercetat a fost Peștera "Dosul Dobârlesei", semnalată deja în literatura de specialitate. Peștera este situată în masivul calcaros de pe partea stângă a Văii Geoagiului, într-o mică trecătoare spre versantul opus localității. Cavitatea are două intrări, separate printr-un perete median și este formată dintr-o sală din care pornesc patru galerii, nu prea lungi, care se îngustează treptat. La suprafața solului au fost descoperite mai multe fragmente ceramice și osteologice. Pentru a verifica o posibilă locuire a peșterii în diferite perioade, în dreptul uneia dintre intrări a fost practicat un mic sondaj (1,5 x 1,5 m). Acesta a relevat existența a două nivele. Primul, cuprins între 0 și -0,15 m, a furnizat ceramică medievală târzie, prefeudală, din epoca bronzului și din perioada de tranziție spre epoca bronzului. Cel de-al doilea nivel (-0,15 / - 0,35 m), conține mai puține vestigii, fiind colectate doar o toartă și alte câteva fragmente ceramice, dintre care două ar putea să aparțină orizontului cultural Precriș. Din motive obiective cercetarea nu a putut fi continuată până la patul peșterii.
Cercetările de teren efectuate în hotarul sudic al localității au dus la identificarea unui nou monument funerar (T. 1 / 1999). Tumulul, de dimensiuni reduse (5 x 4 x 0, 6 m), a fost amplasat pe o culme prelungă numită "Dumbrăiță" care pornește de la înălțimea calcaroasă "Piatra Șuncuiușului". Caracterul funerar al monumentului era evident, întrucât printre bolovanii care formau mantaua construcției erau vizibile mici fragmente osteologice. Având în vedere rata mare de eroziune a solului din jurul tumulului, s-a trecut la cercetarea sistematică a acestuia în scopul salvării vestigiilor.
Săpătura arheologică a relevat faptul că mantaua era constituită dintr-un singur rând de pietre, care fuseseră depuse direct peste înmormântări (pl. II/1). După demontarea acesteia, au fost dezvelite patru schelete (M. 1 - M. 4), depuse în poziție chircită (pl. II/2). Unica piesă de inventar funerar constă într-o mică așchie de silex. Din mantaua tumulului au fost colectate câteva fragmente ceramice specifice fazei a doua din evoluția culturii Coțofeni. Ele provin, probabil, din așezarea situată în apropiere, sondată anterior de către I. Andrițoiu și M. Rotea.
3. Mada. Perieghezele efectuate în hotarul vestic al satului Mada s-au soldat cu descoperirea altor două movile funerare, situate pe șaua ce coboară dinspre înălțimea "Pleașa Mică" spre Valea Rudelor.
Prima dintre movile (T. 2 / 1999) are dimensiunile de 9 x 7 x 1 m. În zona centrală se observă o excavație de unde a fost scoasă o mare cantitate de piatră. Presupunem că monumentul funerar a fost jefuit, probabil, încă din vechime.
La o distanță de cca. 100 m de primul tumul a fost identificată o altă construcție funerară (T. 3 / 1999). Aceasta este amplasată pe locul numit "Chiciorele", ce constituie un pas de trecere între localitățile Balșa și Mada. Tumulul, de dimensiuni 9 x 9 x 1 m, avea o parte din jumătatea vestică afectată de drumul de car ce trece prin dreptul său. Drept urmare, am început o săpătură de salvare și, întrucât exista pericolul distrugerii unei importante părți din manta, cercetarea a vizat cadranele de SV și NV, între care a fost păstrat un martor de 0,5 m. În cadranul de SV, în pământul de deasupra mantalei, a fost descoperit un mic depozit de bronzuri, care constă în câteva bucăți de tablă și capul unui ac de bronz, ornamentat, care, potrivit analogiilor, poate fi datat larg în perioada Bz D - Ha B1.
       Observațiile efectuate asupra construcției mantalei, au dovedit că aceasta a fost edificată din bolovani de calcar, conglomerate calcaroase, dar și bucăți de stâncă roșiatică și chiar piatră de râu. Marginea construcției este delimitată cu pietre de mari dimensiuni. Grosimea mantalei este de cca. 0,5 - 0,6 m.
După dezvelirea mantalei, spre marginea sudică a fost observată o amenajare circulară, care acoperea un mormânt ce conținea resturile a doi indivizi, depuși în poziție chircită (M. 1 / 1999, M. 2 / 1999). Dintre acestea doar M. 1 / 1999 a avut inventar funerar, fiind recuperate fragmente ale unei căni de culoare neagră, cu corp bombat, decorată pe diametrul maxim cu un motiv în forma "scheletului de pește". Spre centrul tumulului a fost descoperit, izolat, un fragment osteologic care sugerează, probabil, existența unei înmormântări (M. 3 / 1999). Sporadic, au mai apărut mici fragmente ceramice, prost arse, atipice, precum și mici urme de arsură.
În cadranul de NV nu au fost descoperite înmormântări și nici alte materiale arheologice. După demontarea mantalei în cele două cadrane s-a observat că monumentul funerar fusese construit pe o platformă amenajată dintr-un sol de culoare galbenă, diferit de cel existent în zona imediat înconjurătoare. În acest sol erau vizibile urme de arsură, iar cercetarea arheologică s-a soldat cu descoperirea unor fragmente ceramice de factură eneolitică, atipice, unelte și nuclee din roci dure. Două dintre acestea din urmă au fost identificate drept un racloar și o așchie lamelară masivă cu retușe. Piesele pot fi datate în perioada de tranziție de la paleoliticul mijlociu la paleoliticul superior.
Cercetările au continuat în perioada 18 - 30 septembrie 2000, concentrându-se asupra tumulului T. 2. În sferturile de NE și SE s-a continuat adâncirea în platforma pe care a fost amenajată construcția funerară, ajungându-se la -1,2 m unde apare solul originar. Au fost recoltate piese care aparțin epocii paleolitice.
În continuare au fost decopertate sferturile de NE și SE. Din mantaua tumulului, în sfertul de NE, singurul săpat dintre cele două, au fost recuperate două fragmente ceramice care pot fi atribuite bronzului timpuriu. După demontarea mantalei a fost pusă în evidență aceeași platformă de pământ galben care a furnizat câteva fragmente ceramice eneolitice.
Rezultatele săpăturilor din campaniile 1999 și 2000 impun continuarea cercetărilor în această zonă bogată din punct de vedere arheologic.
 
 
            Bibliografie
 
1. M. Rotea, Sondaj arheologic la Balșa, Sargetia, XIV, 1979, p. 629 - 636.