14. Balaci, com. Balaci, jud. Teleorman

Punct: Ruinele Curții lui Constantin Bălăceanu

Cod sit: 152001.02

Colectiv: Nicolae Constantinescu - responsabil (IAB); Ecaterina Țânțăreanu, Veronica Predoi, Pavel Mirea (MJ Teleorman)

Satul Balaci se află la limita de NV a județului Teleorman, pe un platou ondulat, străbătut de pârâul Burdea, care și dă numele său câmpiei de SV a Munteniei: Găvanu - Burdea. La Balaci este leagănul familiei boierilor Bălăceni, ale căror origini se pierd în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân.

Ceea ce astăzi poartă numele de "Curtea Bălăcenilor" sunt ruinele unei reședințe boierești de mari dimensiuni, pe măsura ambiției voievodale a ctitorului, aga Constantin Bălăceanu, ginerele lui șerban Cantacuzino. Ansamblul este format din fostul paraclis, devenit biserica de mir a satului, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", iar la aproximativ 100 m distanță, pe cealaltă parte a actualei șosele naționale se află ceea ce a mai rămas din pivnițele impozantei case. Biserica, pe plan dreptunghiular, cu absida altarului poligonală și decroșată, domină și azi peisajul satului cu turla ei octogonală și masivă. Sondajul efectuat în exterior, pe axul altarului nu este relevant din punct de vedere arheologic, el suprapunându-se pe o intervenție din 1925 la fundație, iar dacă această subzidire îmbracă tot conturul lăcașului, expertiza arheologică raportată strict la monument este ca și nulă.

Obiectivele cercetării asupra pivnițelor au fost: datarea ruinei păstrate, configurația ei planimetrică, durata viețuirii în cuprinsul fostei curți. Pentru aceasta au fost practicate patru secțiuni, care au atins atât interiorul cât și laturile de sud, de N și de V ale construcției.

Secțiunea I, transversală pe direcția N - S peste pivnița mare, chiar pe aliniamentul stâlpului central păstrat, deși a presupus un efort în plus pentru evacuarea umpluturii de gunoi mai vechi și mai noi, a dovedit că reședința de la Balaci se înscrie în tematica siturilor rezidențiale din epocă și reprezintă un tip mai complex, ea dezvoltându-se pe latura de N cu o altă construcție. Toate secțiunile din zona nordică au permis cercetarea zidurilor care depășeau aliniamentul de N al pivniței mari - sau laturile de V și E ale vechii case (secțiunile II, respectiv IV): în prima s-a dat de un zid gros de 1,18 m, în cea de-a doua grosimea atingând 1,28 m; capătul de N al secțiunii I, respectiv peretele de V au căzut chiar pe un racord al pivniței cu un zid din cărămidă țesută, demolat în parte până la soclul fundației; stratul de demolare fiind limpede observabil prin cantitatea de moloz și prin lentila acoperitoare de pământ brun-roșcat purtat.

De reținut este faptul că cel puțin în zonele șanțurilor săpate nu s-a identificat o locuire medievală anterioară, fundația pivnițelor fiind așezată pe un strat de humus negru, steril din punct de vedere arheologic.

În secțiunea IV, care interesează gârliciul, ascuns vederii sub depunerile aglomerate în acest spațiu, a apărut zidul ce formează latura de S, nedecroșat, în continuarea peretelui sudic al pivniței mari și pe care se sprijinea bolta longitudinală. Pe partea opusă pivniței mici s-a dat de peretele dărâmat al reazemului bolții - precizându-se astfel sistemul de boltire al gârliciului, de tipul boltă cilindrică, precum și de partea superioară a golului intrării în pivnița mică, marcat în exterior de un lintel de piatră fasonată.

Materialul arheologic recoltat este sporadic și inconsistent, chiar nesemnificativ pe alocuri. Lipsesc astfel, evident, semnele de locuire intensă în cuprinsul fostei curți boierești.

Obiectivele următoarelor cercetări privind "Casa Bălăcenilor din Balaci" privesc identificarea compartimentării construcției de pe latura de N, clarificarea pantei gârliciului și intrările în cele două pivnițe, identificarea celui de-al doilea stâlp central în pivnița mare și a unei eventuale scări de acces la foișor, pe latura sudică a casei. În perspectivă se intenționează identificarea unor acareturi gospodărești, ziduri de incintă sau chiar a unui turn de pază - prin sondaje efectuate în locurile rămase libere, întrucât este posibil ca edificiile moderne să se fi suprapus peste alte construcții ale vechilor curți boierești.

În prezent, la comanda Ministerului Culturii și Cultelor este în curs de elaborare un proiect de consolidare și degajare a ruinelor și restaurare a bisericii.

Bibliografie

1. Anca Brătuleanu, Curți domnești și boierești în România; Valahia veacurilor al XVII-lea și al XVIII-lea, Ed. Simetria, București, 1997, p. 15, 22, 27, pl. II;

2. Constantin Bălăceanu - Stolnici, Cele trei săgeți. Saga Bălăcenilor, Ed. Eminescu, 1990.

Abstract

The center of the Balaci village, in the Teleorman county, on the tableland that dominates the Burda Plain, is still guarded, after more than three hundred years, by the church "Adormirea Maicii Domnului" ("Dormition of the Mother of God"), former manor chapel and the ruins of the cellars of what used to be the courtyard of the landowner Constantin Bălăceanu. The proportions of the constructions, the great quality of the work are on the size of the princely ambition of voivode Șerban Cantacuzino's son-in-law. The archeological site, organized for getting information in the year 2000 in the house's cellars proved that the dwelling place from Balaci can be found in the themes of the residential sites from that epoch and represents a more complex type, being extended on the north side with other rooms. The poor archeological material does not indicate an intense habitation.

Ilustrația