9. Albești, com. Albești, jud. Constanța

Cod sit: 60954.01

Colectiv: Maria Bărbulescu - responsabil, Livia Buzoianu (MINAC); Nicolae Georgescu, Nicolae Alexandru (MA Mangalia)

Așezarea greco-indigenă de la Albești, situată la 2 km SV de comună, cuprinde un perimetru fortificat de 40 x 70 m și o locuire extinsă pe cca. 12 ha.

Șantierul arheologic, început în 1974, l-a avut ca responsabil, până în anul 1999 pe Adrian Rădulescu, fostul director al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Săpăturile arheologice au reușit lămurirea stratigrafiei și cronologiei așezării, în special a incintelor. S-a stabilit existența a trei niveluri de locuire cărora le corespund trei etape de fortificare. Cercetarea, aproape epuizată în sectorul B, a surprins maniera de amenajare a platoului și de ridicare a incintelor, precum și structuri constructive interioare (edificii, artere de circulație și canalizări, pavaje). Concomitent, au fost cercetate și alte sectoare - A, D și E. Primul dintre ele a permis delimitarea întinderii, spre sud, a spațiului fortificat cu cca. 30 m. Celelalte sectoare - D și E, cercetate doar parțial, surprind complexe din afara spațiului fortificat. (Sectorul C, spre Estul platoului, a fost investigat în limita contactului său cu sectoarele A și B). Rezultatele cercetărilor de la Albești au fost comunicate anual la sesiunile de rapoarte arheologice, la sesiunile "Pontica" și au fost publicate în periodicul muzeului constănțean și în volume ocazionale.

Materialele arheologice se află depozitate în cea mai mare parte la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța; câteva exemplare, în general piese întregi, se află la Muzeul de Arheologie Mangalia.

Tehnica de cercetare arheologică a urmat sistemul caroiajului de 4 x 4 m (cu martori de 1 m). În viitor urmează a se investiga în special sectorul A și, mai departe, relațiile dintre spațiul fortificat și restul așezării de pe platou.

Campania arheologică 2000 a avut ca obiective lămurirea situației incintei de S a sectorului B și surprinderea eventualelor amenajări apropiate ei din sectorul A. Au fost cercetate două carouri din imediata apropiere a incintei (S. A, C. 35 și 42) și alte trei din interiorul zonei fortificate a sectorului A (S. A, C. 33 - 34 - 41).

În primul dintre carouri (S. A, C. 35), la -0,6 m se ajunge la un nivel de locuire care se prezintă sub forma unei lutuieli galbene, ușor denivelată. De pe suprafața lutuită s-a recuperat ceramică fragmentară. Caroul e traversat în partea de N de un pavaj din plăci mari de calcar (dimensiunile plăcilor au valori de cca. 0,95 - 0,70 m). Pavajul se păstrează pe o lungime de 3,4 m; lățimea lui numai în caroul 35 este de 0,9 m. Spre vest, pavajul este rupt; ruptura pavajului coincide cu ruptura incintei a doua din S. B, C. 41.

Prin demontarea martorului de N se remarcă:

  • continuitatea pavajului, a cărui lățime ajunge la 3,2 m;

 

  • pavajul este paralel cu incinta pe direcția E - V; ruptura incintei a II-a spre turn este verificată și prin ruptura pavajului; pavajul este suprapus de un zid semicircular, lat de 0,65 m; deschiderea interioară a arcului de cerc este de 1,9 m (deschiderea exterioară este de 2,70 m);

 

  • toate cele trei elemente înregistrate se află la S de incinta a II-a și la valori de adâncime cuprinse între -0,35 m (zidul semicircular), -0,45 m (pavaj), -0,60 m (nivel de locuire, în S. A, C. 35); stânca naturală amenajată, se află aici la -0,85 m. În continuare, spre vest, este cercetat caroul 42 din S. A. Încă de la trasare, latura de N a caroului este în mare parte distrusă. Laturile păstrate prezintă pământ negru vegetal până la -0,3 / -0,45 m și piatră din dărâmătură între -0,3 și -0,55 m (valorile notate nu reprezintă grosimea stratului, ci adâncimile înregistrate pe latura de est, respectiv vest, ale caroului). La -0,55 / -0,6 m se ajunge la un strat de piatră fărâmată gros de 0,2 - 0,23 m; la această adâncime s-au găsit și fragmente ceramice. Caroul, nici în plan, nici în profil, nu prezintă urmele vreunei amenajări constructive.

Notăm că cele două carouri prezentate - S. A, C. 35 și 42 , sunt pe linia întreruperii traseului incintei a II-a din S. B, C. 41 - 51 (de aici și caracterul mai puțin ferm al martorilor de N). Pentru clarificarea situației se renunță definitiv la acest martor și se încearcă stabilirea unei stratigrafii pe verticală.

Un prim profil - a -, în dreptul caroului S. A, C. 42, surprinde între -0,4 / -0,95 m trei niveluri constructive, clar delimitate prin straturi de pământ. Succesiunea lor, urmărită de la suprafața solului, este următoarea:

  • 0,4 m - nivelul vegetal actual;

 

  • - 0,4 / -0,5 m - piatră fărâmată cu aspect tasat și uniform (primul nivel constructiv);

 

  • - 0,50 / -0,65 m - strat de pământ brun deschis, tasat;

 

  • - 0,65 / -0,75 m - piatră tasată (al II-lea nivel de construcție);

 

  • - 0,75 / -0,8 m - strat de pământ cenușiu prăfos;

 

  • - 0,8 / /0,95 m - piatră fărâmată (al III-lea nivel de construcție);

 

  • - 0,95 / -1,3 m - pământ brun închis cu pietre de mici dimensiuni, traversat de lentile de pietriș tasat;

 

  • - 1,3 m - stânca naturală.

Celor trei niveluri de construcție le corespund:

  • zidul semicircular (nivelul I);

     

  • pavajul din dale de calcar (nivelul II);

     

  • nivelul de construcție al incintei a II-a (nivelul III).

Stratigrafia este urmărită și pe un profil mai scurt (b ), practicat în continuarea martorului pe direcția N - S din S. A, C. 35 - 42. Vegetalul fiind complet înlăturat prin prelungirea caroului spre N, succesiunea urmărită are ca punct de plecare nivelul zidului semicircular. Ordonarea arheologică este identică cu cea înregistrată prin profilul a :

  • zidul semicircular;

 

  • nivelul II de piatră fărâmată (corespunde construirii pavajului);

 

  • strat de pământ cenușiu prăfos;

 

  • nivelul III de piatră fărâmată - care merge în blocul de parament al incintei;

 

  • strat de pământ brun cu pietre de mici dimensiuni la bază.

Concluziile, deocamdată provizorii, care se impun au în vedere: pregătirea terenului - încercare de nivelare a stâncii și de creare a unui plan orizontal lipsit de denivelări printr-un strat relativ gros de pământ; faptul că sub nivelul de construcție al incintei a II-a nu mai apare un alt nivel constructiv, pledează pentru acceptarea ipotezei că pe această latură, incinta a II-a urmează întocmai traseul primei incinte; lentilele de piatră sfărâmată, care apar în pământul de nivelare și care, eventual, ar putea aparține incintei I, nu prezintă o linie continuă. (O verificare definitivă o așteptăm totuși din cercetarea carourilor 49 - 56, aflate în imediata apropiere a turnului); elementele constructive ulterioare, confirmă afirmația mai veche potrivit căreia, în faza a III-a a așezării, latura de S a primelor incinte nu mai era funcțională; raportul de succesiune - piatră fărâmată - pavaj - zid circular - ar reprezenta indiciu pentru existența în faza a III-a a așezării - de altfel cea mai lungă și cea mai bogat reprezentată -, a două subfaze. Cercetarea carourilor interioare - S. A, C. 34 - 41 - a condus la surprinderea parțială a unei locuințe. Sunt clar delimitate zidurile de N, E și vest.

Zidul de N care traversează carourile 34 și 41, are lungimea totală de 7 metri (lățimea este de 0,65 m). Zidul, cu aspect masiv, este construit din dale de calcar, ale căror dimensiuni sunt cuprinse între 0,73 x 0,62 m și 1,04 x 0,62 m. În partea de S a caroului 34 se păstrează, sprijinită de zid, o dală mare de piatră (1,97 x 0,84 m) de la un eventual pavaj. Zidurile de E și de vest, păstrează o lățime constantă (0,65 m); lungimile lor în cele două carouri sunt diferite: 2,15 m zidul de E (S. A, C. 34) și 3,10 m zidul de V (S. A, C. 41). Devierea planului clădirii cu circa 1 m spre NV urmează devierea laturii incintei.

Maniera de construcție a zidurilor și urmărirea profilelor conduce la recunoașterea a două faze de construcție. Faza I prezintă față de dalele superioare, atât la exterior cât și spre interior, praguri de 0,1 - 0,18 m. Un profil continuu al laturii de S din cele două carouri surprinde succesiunea fazelor constructive:

- faza I de construcție coincide cu nivelul de bază al zidurilor; ea este înregistrată la -0,7 m și într-un punct (S. A, C. 41) atinge stânca naturală (-1 m);

- faza a II-a de construcție, înregistrată la -0,5 m, coincide cu dalele superioare ale zidurilor și cu piatra mare de pavaj.

Cele două faze de construcție sunt separate de un strat de umplutură, de pământ brun-închis, de o grosime aproape constantă. Urmează ca viitoarele cercetări arheologice să precizeze fazele de construcție și să surprindă eventual și latura de S a încăperii. De asemenea, analiza materialelor arheologice va fi poate în măsură să susțină o eventuală etapizare a sec. III a. Chr. pentru așezarea de la Albești.

 

Bibliografie:

1. Observații privind așezarea greco-autohtonă de la Albești (jud. Constanța), Pontica, 26, 1993, p. 121 - 158;

2. Reprezentări figurate în așezarea de epocă elenistică de la Albești, Pontica, 28 - 29, 1995 - 1996, p. 23 - 72;

3. Cercetările arheologice de la Albești (jud. Constanța), 1996 - 1999, Pontica, 32, 1999, p. 51 - 69;

4. Albești - site fortifié du territoire callatian, în: The Thracian World at the Crossroads of Civilisations, II, Bucharest, 1998, p. 345 - 353;

5. Données récentes sur le site d'Albești (dép. de Constantza), în: Hommage à Petre Alexandrescu a son 70e anniversaire, Bucarest, 2000, p. 172 - 179;

6. Albești (dép. de Constantza) - site fortifié gréco-indigene, în: Talanta.

7. Black Sea Region in the Greek, Roman and Byzantine Period (în curs de apariție);

8. Complexes d'habitat du site fortifié gréco-indigene d'Albești (dép. de Constantza), în: Thrace and the Aegean, Eight International Congress of Thracology, Sofia - Yambol 2000 (în curs de apariție).