3. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanța [Tropaeum Traiani]

Cod sit: 60892.08

Colectiv: Ion Barnea - consultant științific; Alexandru Barnea (IAB, FIB) responsabil; Monica Mărgineanu - Cârstoiu, Adriana Panaite, Liana Oța (IAB); Gheorghe Papuc, Cătălin Dobrinescu (MINAC); Mihai Ionescu, Robert Constantin (MA Mangalia); Severus Ionescu (FIB); studenții: Florentina Ghemuț, Valentin Bottez, Mircea Dabâca, Daniela Ispas, Natalia Toma, Cătălin Bojică, Cătălin Pavel, Andrei Pănoiu, Iuliana Enulescu, Ana-Maria Ghica, Alina Neagu, Cristina Nedelcu, Alexandru Codescu, Olga Mocanu, Ionuț Bocan, Eugen Paraschiv (FIB)

Sector Basilica D

Cercetarea desfășurată în iulie - august 2000 s-a concentrat în câteva puncte din aria basilicii paleocreștine D, numită "cu transept" în lucrările mai vechi, unde, pentru început, am reconstituit grafic, spre o recapitulare generală, dar și pentru o mai bună înțelegere personală și de către întreaga echipă a situațiilor arheologice anterior acumulate, schița tuturor intervențiilor de până în 1999 inclusiv: secțiuni, casete, sondaje împreună cu schema planimetrică a rezultatelor obținute. Schița a cuprins, ca instrument practic de lucru, atât interiorul cât și spațiul perimetral al basilicii D.

Scopul cercetărilor întreprinse în anul 2000 a fost nu atât o extindere în suprafață a săpăturilor și prin urmare obținerea unor informații noi, cât racordarea rezultatelor anterioare și a celor la zi pentru o privire și înregistrare (inclusiv grafică) de ansamblu a evoluției acestui segment foarte important al orașului roman.

Prin degajări noi parțiale, dar mai ales prin redesfacerea și curățarea mai multor secțiuni și casete, precum și prin înlăturarea unor martori dintre secțiuni, s-au putut face numeroase constatări noi, reconfirmări sau infirmări, dar și multe descoperiri noi.

În mai multe puncte ca de pildă în C. 19, la N, S. 11b, la E de basilică, S. 2, în narthex, la S și la N ș. a., s-au descoperit din nou, dar tot în poziție secundară, fragmente de tuburi de apeduct din lut ars, mai ales din cele de capacitate relativ mare, cu diametrul de cca. 9 cm, precum și un rest de apeduct din același material, distrus dar in situ, în extremitatea de E a S. 11b, orientat NE - SV. Anterior, la N de absida basilicii și imediat la E de zidul edificiului, a fost descoperit pe locul lui, în C. 6, un fragment dintr-un canal de scurgere amenajat din dale de piatră (calcar) și câteva fragmente de cărămizi, cu direcția de la SV către NE și a cărui poziție îl arată ca demontat (tăiat) de la fundarea zidului corespunzător (de E, nava de N) al basilicii D.

Totodată s-a văzut acum mai clar că absida basilicii D (ultima ei fază) a tăiat un zid din blochete de calcar legate cu mortar orientat N - S care, imediat la N de absidă (în dreptul a cca. 45 grade pe arcul de cerc), era prevăzut, pe când funcționa, cu o intrare, fostul prag apărând tăiat de absidă cam la jumătatea fostei intrări.

În extremitatea de E a S. 11a și b, degajarea suprafeței dintre aceste secțiuni a arătat existența unui acces între cele două încăperi de zidărie cu mortar slab și mai mult lut, foarte larg, de cca. 56-146 cm, cifre înregistrate în funcție de cele două ziduri paralele și parțial lipite unul de altul de la V, pe direcția N - S. Ca și la Dinogetia, într-o fază corespunzând secolului V, se pare că există și la Tropaeum Traiani, în acest punct care nu este singular, o încăpere zidită într-o alta ceva mai mare, cu zid din piatră legată cu mortar slab (practic, la curățarea de acum, pământ). O curiozitate aparte o reprezintă descoperirea în S. 2, către S, a unei prelungiri (de verificat în continuare rostul ei) de peste 3 m lungime a fundației identificate anterior a zidului nartexului primei basilici D (v. și mai jos), adică mult către S față de limita de S a zidului E - V al basilicii (D nr.1 și nr.2). Aceasta ar putea însemna o utilizare de la început a acestuia pentru o mare anexă la S de basilica inițială. Situația nu poate fi clarificată prin vreo analogie mai clară și doar alte sondaje și secțiuni, oricum, săpături sistematice, vor putea clarifica problema aceasta surprinzătoare.

În degajarea martorilor dintre S. 5 - 7 și S. 7 - 8 au apărut mai multe piese din marmură: trei fragmente mici din coloane, un fragment din decorația cu frunze de acant puternic ajurată a unui capitel corintic (probabil teodosian) și două fragmente din marginea profilată pe ambele fețe a unor (unei) plăci de cancelli.

La degajarea dinspre S de atrium se observă (aproape sigur confirmată) existența unui acces, larg de cca. 1,22 m, dinspre anexele de la S în chiar atrium-ul basilicii. Tot la atrium, dar de astă dată către V și mai ales prin observarea mai atentă a detaliilor din S. 12f, redegajată și extinsă perpendicular în exterior pe extremitatea de S a zidului de V al atrium-ului, se naște ipoteza privind două etape și totodată dimensiuni diferite ale atrium-ului, mai extins spre V într-o primă etapă (probabil), sau oricum, având poate și ulterior un portic exterior pe latura de V, rezultat în urma dezafectării segmentului corespunzător din atrium.

Pe de altă parte, am continuat între timp și alte observații, ca de pildă la incintă și în exteriorul acesteia. Cea mai importantă este înregistrarea, în săpătura deja începută mai de mult de colega Ioana Bogdan Cătăniciu, a porții mici de la N, care, potrivit observațiilor lui Severus Ionescu, în prezența subsemnatului, va fi avut lărgimea de cca. 1,15 m. La curățarea efectuată pe loc s-a putut observa utilizarea îndelungată a porții prin uzura specifică a blocurilor de calcar de la prag, precum și scoaterea de blocuri de talie, mai ales din parament, datorată epocii medievale timpurii.

Fără a fi definitive, se impun câteva concluzii: au existat în acest punct, unde se află ruinele basilicii D, două basilici succesive construite din temelii și datând din sec. IV - V și V - VI cel mai devreme, mai curând poate doar din sec. V, pentru că aceea din a doua jumătate a sec. IV, azi dispărută, dacă va fi existat aici, trebuia să fi fost cu mult mai mică decât cea vizibilă azi; a doua basilică are la rândul ei două faze; ambele au avut o decorație arhitectonică din marmură destul de bogată; prima basilică, astăzi parțial identificabilă, a fost construită în interiorul unui edificiu dezafectat datând cel mai probabil din epoca Principatului și făcând parte din zona monumentală a forului, pe atunci într-o poziție mai înaltă decât cea vizibilă azi. Acest edificiu avea un sistem de încălzire cu hipocaust (erau poate băi sau doar dispunea de băi) - din acest edificiu se păstrează mai clar o parte din zidul de E, la E de basilică, și absida pavată cu cărămizi de la S, refăcută și probabil utilizată de basilică pentru nevoi specifice; ca și la Dinogetia, în perioada refacerilor din sec. V se observă ici-colo reconstruirea unor case (încăperi) în interiorul celor mai vechi și ruinate. Este o perioadă de decădere a calității vieții urbane, de constatat între sfârșitul sec. IV și a doua jumătate a sec. V, după care începe un reviriment, dar într-o măsură și manieră diferite de sec. II - IV p. Chr.

Cercetările arheologice desfășurate în septembrie 2000 la Basilica D (cu transept) în sectorul D al cetății Tropaeum Traiani au urmărit, ca și în campaniile anterioare, clarificarea din punct de vedere stratigrafic, a raportului dintre ruinele basilicii D, cu fazele ei și construcțiile anterioare (așa cum a rezultat din cercetările anilor precedenți, basilica a fost ridicată în interiorul unui edificiu mai mare, distrus la sfârșitul sec. IV - începutul sec. V). Lucrările s-au desfășurat la S de basilică; aici au fost reluate secțiuni mai vechi (S. 7 - 10) și au fost trasate trei noi casete și o secțiune.

În zona secțiunilor nr. 7 - 10 au fost demontați martorii; ne-am oprit pe ultimul nivel arheologic (pământ galben, bine bătătorit), la o adâncime de - 0,50 m de la nivelul actual de călcare.În secțiunile 9 - 10 era vizibil un zid (grosime 0,6 m; blochete mici legate cu pământ), orientat aproximativ NE - SV, păstrat mai bine spre latura estică a S. 10. După demontarea martorului dintre S. 10 și S. 9 și curățarea acestui zid, a reieșit clar că el are forma unei "abside", mult mai largi, care pare să o dubleze pe cea deja cunoscută, care aparține edificiului mai vechi în care s-a construit basilica, dar care a funcționat ca anexă a basilicii (această absidă se află la S de transept; a fost pusă în evidență de cercetări mai vechi, din 1993 - 1994). Nivelul pe care ne-am oprit după demontarea martorilor apare foarte bine păstrat între cele două abside. Deoarece absida cea nouă intra în profilul S. 8’, am trasat o nouă secțiune, perpendiculară pe vechea absidă (denumită S. 8', cu dimensiunile de 2 x 3,5 m). S. 8 a fost trasată pentru a vedea dacă absida se continuă și ce direcție are.

În S. 2.1 a fost curățat zidul adosat zidului basilicii; lângă acesta, chiar în profil, apar trei lespezi mari de piatră, așezate una în continuarea celeilalte.

În S. 2.2 ne-am adâncit până la -1,9 m. Aici, în profil, apar ca și în S. 2.1, trei lespezi de piatră, așezate în continuarea celor din S. 2.1. În interiorul secțiunii apar două ziduri suprapuse, orientate E - V și trei ziduri orientate N - S. Cel mai vechi zid orientat E - V reprezintă închiderea celui orientat N - S din S. 2.1. La adâncimea la care ne-am oprit pe grund apare un rest de pavaj (zid ?), unde a fost găsită și o monedă.

În S. 2.3 ne-am adâncit până la -1,05 m, până la un strat de pământ galben-lutos (steril arheologic).

În S. 2 au fost înregistrate grafic profilele (S. 2.1, S. 2.2 și S. 2.3) și grundurile (S. 2.2, S. 2.3).

Comparând rezultatele obținute în S. 2 cu ceea ce s-a putut observa după curățarea secțiunii S. 3, putem presupune că avem o anexă a basilicii, ce comunică cu atrium-ul, cu două încăperi și cu cel puțin două faze de evoluție (la fel cu fazele bazilicii ?).

La S de atrium, pe o suprafață curățată încă din campania din iulie - august 2000, a fost trasată C. 21, cu dimensiunile 3 x 5 m. Inițial, ne-am adâncit în această casetă până la ultimul nivel arheologic, apoi în toată suprafața cuprinsă între S. 3, zidul de S al atrium-ului, limita actuală a săpăturii în sectorul D (la extinderea spre sud, la adâncimea de -0,6 m a fost găsită o monedă), și zidul adosat atrium-ului în colțul de SV, orientat spre S și care separă această zonă de cardo.

Nivelul pe care ne-am oprit aici este asemănător cu cel dintre cele două abside (S. 9 - S. 10).

În S. 8', la adâncimea de -0,2 / -0,3 m, apare un strat de dărâmătură, care nu ne permite să spunem nimic despre traseul absidei.În aceste condiții, am lăsat un martor de 1 m și ne-am extins spre S cu o casetă (S. 8' P, 2 x 2 m); aici, la adâncimea de -0,1 m apare aceeași dărâmătură compactă ca și în S. 8', iar pe colțul de SV al casetei apare un pavaj de cărămidă foarte bine păstrat, care coboară chiar în colțul casetei, până la - 0,2 / -0,25 m. Apariția acestui pavaj ne-a determinat să trasăm, lăsând un martor de 1 m; extindere spre sud) o nouă casetă (S. 8' PP; 2 x 2 m) în care, la adâncimea la care în S. 8' P a apărut pavajul, aici nu mai apare nimic asemănător. Aceste două casete S. 8' P și S.8' PP au fost acoperite, urmând să fie reluate în campaniile următoare.

În actualul stadiu al cercetărilor arheologice în acest punct, putem presupune că între cele două abside era un spațiu de circulație pe lângă basilică, cea de-a doua absidă (al cărei traseu nu-l cunoaștem decât pe o mică porțiune) putând reprezenta limita edificiului basilical.

Al doilea punct avut în vedere în această campanie a fost S. 2, reluată și adâncită până la -1,9 m. Aici apărea încă din campania din iulie - august a.c. un zid perpendicular pe cel de S al basilicii, orientat spre S și al cărui traseu și închidere nu erau vizibile.În momentul adâncirii în S. 2 au apărut două ziduri orientate E - V astfel că, dinspre zidul basilicii spre S, S. 2 a fost împărțită în trei secțiuni mai mici: S. 2.1, S. 2.2 și S. 2.3.

În S. 2.1. a fost curățat zidul adosat zidului bazilicii; lângă acesta, chiar în profil apar 3 lespezi mari de piatră, așezate una în continuarea celeilalte.

În S. 2.2 ne-am adâncit până la -1,9 m. Aici în profil apar ca și în S. 2.1 trei lespezi de piatră, așezate în continuarea celor din S. 2.1. În interiorul secțiunii apar două ziduri suprapuse orientate E - V și trei ziduri orientate N - S. Cel mai vechi zid orientat E - V reprezintă închiderea celui orientat N - S din S. 2.1. La adâncimea la care ne-am oprit în grund apare un rest de pavaj (?) / zid(?), unde a fost găsită și o monedă.

În S. 2.3 ne-am adâncit până la -1,05 m oprindu-ne pe un strat de pământ galben, lutos.

În S. 2 au fost înregistrate grafic profilele (S. 2.1, S. 2.2, S. 2.3) și grundurile (S. 2.2, S. 2.3).

Comparând rezultatele obținute în S. 2 cu ceea ce s-a putut observa după curățarea secțiunii S. 3 putem presupune că avem o anexă a bazilicii, ce comunică cu atrium-ul, cu două încăperi și cu cel puțin două faze de evoluție (la fel cu fazele bazilicii).

La S de atrium, pe o suprafață curățată încă din iulie - august 2000, a fost trasată C. 21. Inițial ne-am adâncit în această casetă până la ultimul nivel arheologic, apoi în toată suprafața cuprinsă între S. 3, zidul de S al atrium-ului, limita actuală a săpăturii în sectorul D (la extinderea spre sud, la adâncimea de -0,6 m a fost găsită o monedă) și zidul adosat atrium-ului în colțul de S - vest, orientat spre sud, și care separă această zonă de cardo. Nivelul pe care ne-am oprit aici este asemănător cu cel dintre cele două abside (S. 9 - S. 10). Cercetarea în această zonă va continua în campania viitoare.

Abstract:

A. During the archaeological campaign from July - August 2000 we have focused our attention in a number of points of the basilica D. The purpose of our research was not only an extension of diggings to obtain new information but also to conect old results with the new one, for establishing a general view concerning the general evolution of this part of the Roman town. At the actual stage of investigation we can emphasize some conclusions which are not definitively: there were here, where the ruins of the basilica are, two basilicas built successively from the foundations and dated earliest in the 4th - 5th and 5th - 6th centuries A.D., maybe only from the 5th century, because the one from the second half of the 4th century A.D. (entirely destroyed today) had to be smoller then the one visible today; the second basilica has two phases of construction, both of them with marble decoration (rich enough); the first basilica was build inside of a construction from the early Roman period which belongs to the monumental area of the forum; this construction has a hypocaustum (maybe were the baths or only a part of it was a bath).

B. In September 2000 we have concentrated our attention in three points of the basilica: S. 9 - 10, S. 2 and C. 21 (south of the atrium of the basilica). In S. 9 - 10 we found a stone wall like an "apse" bigger than the one already known (this belongs to the construction inside which a basilica was built; she was used like an annexe for the basilica; the apse was discovered in 1993 - 1994). Comparing the results from S. 2 with those from S. 3 we can presume that what we have here is an annexe of the basilica connected with the atrium; the annexe had two rooms and at least two phases of development.

In C. 21 we have to continue the research during the next campaign because at present we have not enough elements to describe the evolution of the annexe south of the atrium.

Sector Platou Est

Colectiv: Alexandru Barnea - responsabil (IAB, FIB); Margareta Arsenescu, Cristian Olariu, Carol Căpiță (FIB); studenții: Florentina Ghemuț, Valentin Bottez, Mircea Dabâca, Daniela Ispas, Natalia Toma, Cătălin Bojică, Cătălin Pavel, Andrei Pănoiu, Iuliana Enulescu, Ana-Maria Ghica, Alina Neagu, Cristina Nedelcu, Alexandru Codescu, Olga Mocanu, Ionuț Bocan, Eugen Paraschiv (FIB)

 

În perioada 15 - 29 iulie 2000 s-a desfășurat campania de săpături arheologice sistematice pe platoul situat în fața porții de E a cetății Tropaeum Traiani. Această campanie se înscrie în seria celorlalte cinci campanii și a avut drept scop extinderea cercetărilor începute în 1993.

Având în vedere situațiile concrete înregistrate în campaniile din 1998 și 1999, s-a preferat deschiderea unei secțiuni (S. 5) situată perpendicular pe ultima cronologic deschisă (S. 4), în 1998 și epuizată în 1999, lăsând un martor stratigrafic cu lățimea de 1 m și desfășurată pe lungimea de 14 m (lățimea secțiunii a fost de 2 m). Totodată, având în vedere rezultatele înregistrate în urma unor repetate periegheze pe același platou, s-a efectuat și un sondaj stratigrafic - SJ. I (cu dimensiunile de 6 x 2 m) situat la cca. 100 m NE de secțiunea 5.

Rezultatele cercetărilor au confirmat stratigrafia generală stabilită pentru zona ce urmează a fi cercetată exhaustiv în următorii ani, cu unele observații privind situația înregistrată în sondajul SJ. I.

Adâncimea maximă până la care s-a ajuns, intenționându-se surprinderea stratului de lut, steril din punct de vedere arheologic, a fost în S. 5 de 2,20 m. Situația arheologică înregistrată în S. 5 se prezintă în felul următor:

1. Stratul vegetal, cu grosimea de max. 0,35 m, conținea, așa cum era de așteptat, ceramică fragmentară, de factură romană (sec. II - IV) și fragmente de țigle și olane.

2. Sub stratul vegetal, până la adâncimea de -0, 55 / -0,65 / -0,75 m, au fost înregistrate mai multe situații concrete: astfel, în carourile 1 - 3, a fost surprinsă o podea marcată și de resturile unei vetre ușor albiate, cu diametrul de 0,6 m, podea ce fusese înregistrată ca atare în S. 4 din 1998; acest nivel de călcare suprapune un altul, similar, vizibil în profilul secțiunii pe o lungime de peste 5 m. Podelele menționate erau din lut negru bine bătătorit, cu grosimea de 0,03 / 0,05 m și o consistență extrem de mare. Cele două nivele sunt marcate de material ceramic de factură locală, lucrată cu mâna, dar și de factură elenistică (partea inferioară a unei amfore de Sinope, ceramică fină cu firnis negru sau ceramică comună), oase de animale, zgură, fragmente de chirpici, cărbune. În caroul 1, la adâncimea de -0,65 m a fost surprinsă o groapă, de formă circulară, care a fost secționată și înregistrată ca atare (complexul 19). Conținutul gropii era alcătuit din ceramică lucrată cu mâna (un vas globular cu înălțimea de 6,2 cm și diametrul gurii de 12,5 cm), partea inferioară a unei amfore de Sinope, ceramică lucrată la roată, lustruită, fragmente mici de chirpici, urme de arsură, inclusiv pe unele fragmente ceramice și un os de animal cu urme evidente de lustruire (cu lungimea de 22 cm) și de uzură pe una dintre fețele lungi, care avea la un capăt o perforație (patină ?). Adâncimea maximă până la care a fost surprinsă groapa, înregistrată ca o groapă menajeră, care conținea și cenușă, depusă sub forma unei lentile în partea sa inferioară, a fost de -1,15 m față de nivelul actual de călcare.

3. În carourile 1 - 2, de la adâncimea de cca. -1,4 m a fost surprins în profil, dar și în grund, un bordei cu dimensiunile de 2,40 x 1,90 m, săpat în lut galben, pereții prăbușindu-se peste conținutul acestuia în momentul distrugerii. Acesta conținea ceramică fragmentară, lucrată în special cu mâna, dar și la roată, de factură locală (fragmente din partea inferioară și din pereții unui chiup, cu urme de ardere secundară) și de import (ceramică cu firnis negru), fragmente mari de zgură, chirpici, cărbune. În partea inferioară, au fost surprinse în profil și două urme de pari. Adâncimea maximă atinsă a fost de -2,5 m față de nivelul actual de călcare, iar partea inferioară a locuinței a fost înregistrată la adâncimea de -2,2 m.

4. La limita unor lentile cenușoase, situate sub nivelul de călcare înregistrat la adâncimea de -0,65 m, a fost surprinsă o groapă în formă de clopot a cărei limită inferioară a fost înregistrată la -2,05 m. Înregistrată în grund la -0,9 m, groapa se continua în profilul de SV, fapt constatat și ulterior desenării profilului martorului de SV, când s-a încercat extragerea unor oase încastrate în profil, dar care aparțineau unui animal (cal), depus în groapă alături de material ceramic fragmentar (ceramică lucrată la roată, de factură locală) și de 12 obiecte cu formă aproximativ circulară (8 întregi și 4 fragmentare) cu diametre cuprinse între 6,5 - 7,5 cm, lucrate dintr-un lut de proastă calitate, uscate la soare și care au pe una dintre fețe o impresiune alveolară cu diametrele cuprinse între 3 și 3,5 cm. Unele dintre acestea au urme de ardere secundară pe partea opusă celei cu alveolă. Semnificația acestor obiecte rămâne încă incertă, cu toate că este evidentă depunerea acestora odată cu animalul, pe care-l apreciem ca fiind întreg și care urmează a fi dezvelit în totalitate în campania viitoare. De notat și faptul că aceste obiecte au fost depuse în zona capului calului, iar toată zona, până la nivelul de -0,75 m, era impregnată cu cărbune de lemn.

5. Stratul de lut galben a fost înregistrat la -0,75 (SE) / -2,2 m (NV). Încadrarea cronologică a straturilor de cultură puse în evidență în campania 2000 este în linii mari cuprinsă în secolele IV / III - II a. Chr. și II - III p. Chr., dar trebuie avut în vedere că în straturile cu material scurs sau răscolit de lucrările agricole există și ceramică tipică pentru secolul IV p. Chr.

Sondajul stratigrafic (SJ. I) efectuat la cca. 100 m NE față de secțiunea S. 5 a atins o adâncime de -0,6 m de la nivelul actual de călcare. Au fost identificate trei straturi:

- stratul vegetal (0 / -0,25 / -0,38 m) care conținea material ceramic amestecat, sedimentul fiind afectat de drumul contemporan aflat în apropiere (7 m);

- strat gălbui prăfos; adâncime -0,25 / -0,38 - 0,48 m; au fost identificate urmele unei podele (în caroul N), o groapă (delimitată de fragmente ceramice lucrate la roată și oase de porc) cu umplutură prăfoasă;

- strat gălbui lutos (- 0,48 până la -0,6 m) cu o vatră circulară delimitată de pietre (diametrul de 0,4 - 0,5 m); de notat este faptul că toate straturile au fost afectate de lucrările agricole (o lamă neolitică fragmentară a fost identificată la limita dintre stratul vegetal și cel gălbui prăfos); atât vatra, cât și podeaua (prima datată în sec. V - IV p. Chr., cea de-a doua în sec. III a. Chr.) sunt fragmentare și rupte din context.

Datarea straturilor puse în evidență este în linii mari cuprinsă în sec. IV - III a. Chr. pentru primul strat și V - IV a. Chr. pentru cel de-al doilea.

Abstract

During the archaeological campaign from July - August 2000 we have opened a new section named S. 5 perpendicular on section S. 4 (campaign 1998 - 1999). We made also a stratigraphycal sounding at about 100 m NE from S. 5.

The results of our researches have confirmed the general stratigraphy, but we have made some new observations concerning the situation observed in the stratigraphycal sounding. The archaeological levels are dated between 4th - 3rd - 2nd B.C. and 2nd - 3rd A.D. in the settlement and those from the stratigraphycal sounding between 4th - 3rd B.C. and 5th - 6th A.D.

In the future campaign, we want to foccuse our attention on the most important discovery made in our settlement; respectively some circular ceramics objects placed around the head of a horse - a structure we do not know its significance.

We shall continue our research in this area during the next years.

 

Sector Poarta Nord

Colectiv: Ioana Bogdan Cătăniciu (IAIA Cluj)

Cercetările de la poarta răsăriteană mi-au permis să stabilesc existența încă la începutul secolului II p. Chr. a unui zid de incintă1 cu o poartă cu turnuri pătrate2, puțin ieșinde față de linia zidului. Această primă incintă construită în opus quadratum la nivelul N. II, databil prin materialul ceramic la începutul secolului II p.Chr.3 a fost incendiată și apoi refăcută; materialul numismatic din nivelul fazei refăcute indică pentru incendiu o dată anterioară lui Septimius Severus4, ori știm că atacul costobocilor din 170, a afectat municipiul Tropaeum Traiani, victimă căzând și unul din duumviri - L. Fufidius Lucianus5.

După atacurile din vremea lui Marcus Aurelius se consideră necesar o întărire a fortificației la intrarea de E cu o Binnenhoff adosată turnurilor porții spre interior. Orașul roman se bucură în secolul III de o prosperitate vizibilă în bogăția materialelor descoperite în straturile intersectate prin cele câteva sondaje efectuate până la pământul viu. Aria orașului cuprinsă de ziduri în epoca Principatului este încă prilej de discuții, ipoteza noastră bazată pe rezultatele inedite ale săpăturilor din sectorul sudic și pe interpretarea fotografiei aeriene din 1973, este contestată, iar cercetări exprese pentru confirmarea ei nu am reușit să programăm.

În absența datelor pozitive privind incinta timpurie pe celelalte trei laturi și dimensiunile municipiului, trebuie să accentuăm absența urmelor acesteia în structurile incintei "constantiniene" de pe laturile de V și sud.

Poarta de vest, restaurată în pripă, fără un studiu arheologic complet, este aparent întru totul asemănătoare porții de est; ca și în structura turnului de S T. 22, se poate constata că sub nivelul de construcție sunt puse în fundație piese arhitectonice de la mari monumente anterioare; diferența esențială este că la poarta de V nu s-au descoperit urme ale unei porți anterioare. Sondajul pe care l-am făcut a putut aduce doar elemente privind o eventuală întrerupere a lucrărilor în faza de construcție la nivelul fundațiilor, în zona de contact dintre curtină și turnul nordic. Această constatare poate fi susținută doar pentru că pe curtina dintre porțile de V și de S s-a pus în evidență o fază de construcție, databilă după mijlocul secolului III și pentru că ea se regăsește și la turnurile T. 4 și T. 13 sau la incintă în dreptul poternei de lângă turnul T. 19.

Fundații din piatră brută legată cu mortar au fost descoperite între turnurile existente. Planul acestor turnuri este semicircular, mai degrabă late decât lungi, axul perpendicular pe incintă fiind de cca. 10 m, iar cel paralel depășind 11 m; fundațiile de o masivitate remarcabilă sunt de cca. 3,95 m late, mult adâncite în pământul viu și sprijinite de o rețea de pari de lemn înfipți în lut, peste ei aruncându-se numai piatră brută pe o adâncime de -0,8 / -0,9 m și abia după această fundație seacă s-a umplut groapa de fundație cu piatră legată cu mortar pe o înălțime de cca. 0,6 m. Această structură s-a putut constata datorită faptului că s-a oprit construcția fundațiilor, încă înainte de a se ajunge la nivelul de călcare al constructorilor, iar la reluarea lucrărilor de construcție, aceste fundații scoase din proiect au fost folosite ca sursă de piatră de construcție, căci pământul galben adus ce acoperă fundațiile abandonate umple și groapa de scoatere a pietrei din frontul turnurilor. Această serie de descoperiri permite să se afirme că punerea în operă a proiectului inițial de construcție al curtinei de SV între cele două porți a fost abandonată și după o vreme reluarea lucrărilor a însemnat și schimbarea proiectului.

Pe incinta de N, turnul T. 4 este la capătul nordic al cardo maximus și am început o cercetare, prin reluarea unor săpături de la începutul secolului, practicate și ele pentru a căuta o eventuală poartă; pentru incinta constantineană lipsește o poartă majoră; dar noi presupunem că municipium-ul, de plan dreptunghiular avusese o poartă și pe această latură în epoca post traiană. Turnul T. 4 nu fusese săpat decât în vecinătatea intrării în turn și am avut șansa să golim circa jumătate din interiorul nederanjat; sub turn nu am descoperit faza traiană a unei incinte, ci doar o fundație abandonată, contemporană cu cea de pe curtina de vest, sector sud.

Turnul T. 4 s-a dovedit a fi de formă semicirculară mult alungită, iar incinta a fost construită pe un nou traseu, chiar pe marginea pantei; (Vitruvius, I, 10, 5 - fundația trebuie săpată până când se ajunge la pământul tare; 8 - incinta trebuie trasată de-a lungul unui teren râpos).

Cercetările în punctul ales de noi s-au dovedit deosebit de fructuoase deoarece am intersectat cardo și am descoperit o poartă de mici dimensiuni care a funcționat până la sfârșitul vieții în cetate. Deci Tropaeum Traiani are ca toate orașele de tip castrens porți pe cele patru laturi, la fiecare din capetele celor două drumuri principale - cardo și decumanus maximus.

Cercetarea porții de N a început în 1999, prin îndepărtarea dărâmăturilor care o blocau. Abia în 2000, cu fondurile obținute prin Comisia Națională de Arheologie de la Ministerul Culturii am putut obține primele date despre această poartă. Dintru început trebuie spus că cercetarea s-a limitat de fapt la îndepărtarea masivului strat de dărâmătură și mortar care acoperea întreaga suprafață dintre turnul T. 4 și incintă în exterior și poarta propriu-zisă, ca urmare a faptului că în Evul Mediu timpuriu s-a desfășurat un proces amplu de demantelare a întregii incinte prin prelevarea blocurilor de parament. În stratul de dărâmătură am descoperit câteva fragmente ceramice de tip Dridu și un foarte frumos vârf de lance, destul de corodat de șederea îndelungată în stratul de mortar.

Demantelarea a afectat în întregime paramentul incintei și la V de poartă chiar și emplectonul, care s-a păstrat la o înălțime mult mai mică. Suntem de părere că în momentul în care s-a început demantelarea era încă vizibil că aici era o poartă, pentru că aceasta a fost și ea demantelată în întregime și de o parte și de cealaltă a incintei până la nivelul de călcare din ultima fază de funcționare.

Poarta s-a construit în imediata vecinătate a turnului T. 4 și avea și menirea să rezolve o schimbare de direcție a traseului incintei, care la V de poartă primește direcția E - V, după ce de la colțul de NE avusese o direcție dictată de configurația terenului, orientare spre NNV.

Poarta situată la 1 m de colțul incintei cu turnul T. 4 este lată de 1,4 m și a avut în acestă formă două momente constructive. Pragul inferior, al primei faze de construcție s-a păstrat spre exterior și este alcătuit dintr-o lespede de mari dimensiuni, care păstrează la exterior spre V lăcașul în care se rotea axul porții cu un singur batant. Poarta închisă se asigura cu o bârnă de lemn (21 x 29 x 180 cm) al cărei lăcaș s-a păstrat în emplectonul de la răsărit de poartă, pe o lungime de 1,4 m la care se adaugă și cei 0,40-0,45 m care trebuie să fi fost din blocuri ecarisate, ale căror urme s-au păstrat în mortarul de peste fundația porții. Bârna se afla la înălțimea de 0,9 m peste nivelul pragului din această fază. La un moment dat poarta a fost refăcută, pragul ei ridicându-se cu cca. 0,30 m; pragul acestei faze - cu semnele evidente ale unei îndelungi folosiri, fără reparații - se păstrează doar spre interior și a fost construit peste un strat de pământ și pietre de mici dimensiuni, printre care am descoperit mai mulți nummuli de secolul V. Cercetările pe care le vom desfășura în continuare își propun să caute traseul incintei traiane, câțiva metri mai spre interior.

Note:

1. Op. cit. p.48 sqq.

2. Ephemeris Napocensis, II, 1992, p. 193 - 206.

3. Tropaeum Traiani, I, p. 180 - 182, pl.146 - 148.

4. Loc.cit., p. 51.

5. Em. Popescu, Studii Clasice, VI, 1964, p. 192 sqq, dar și alți locuitori - CIL III, 14214, 12.