Piatra Roşie, înălţime submontană (832 m alt.) în zona Munţilor Orăştiei, situată pe teritoriul com. Boşorod (jud. Hunedoara), pe al cărei platou a fost ridicată o cetate dacică datată la finele sec. 1 a. Chr. şi în sec. 1 p. Chr. Cetatea a fost prevăzută cu o dublă fortificaţie.

          Primul zid de incintă, cel mai vechi, de formă patrulateră, cu dimensiunile de 102 x 45 m şi cu cinci turnuri interioare (patru la colţuri şi unul pe latura de E), a fost construit din blocuri de piatră fasonată legate între ele prin intermediul unor bârne de lemn ale căror capete erau fixate în scobituri în formă de coadă de rândunică. Spaţiul dintre cele două paramente era umplut cu pietre obişnuite şi cu pământ, tehnică folosită şi la celelalte fortificaţii ale cetăţilor dacice din aceeaşi zonă. Accesul în cetate se făcea prin turnul din colţul de N-E spre care ducea un drum lat de 3 m, în trepte, pavat cu lespezi de piatră.

          În interiorul cetăţii s-au găsit urmele unei mari clădiri cu absidă, construită din lemn pe temelii de piatră, şi o cisternă. A doua incintă, constând dintr-un zid de piatră şi pământ gros de 1,50-2 m, întărit şi cu palisadă, cuprindea zona de E, cu mai multe terase şi reunind două dintre turnurile ridicate anterior. Această incintă, cu rol de avanpost, pare să fi fost ridicată în răstimpul dintre cele două războaie daco-romane.

          În partea de N-V a primei cetăţi s-au găsit câţiva tamburi de piatră aparţinând unui sanctuar şi urmele unor clădiri cu mai multe încăperi, aşezate pe temelii de piatră. În cursul cercetărilor arheologice efectuate în 1921 şi 1949 au fost descoperite: ceramică de diferite tipuri, unelte, arme şi piroane de fier, obiecte din bronz, printre care şi un opaiţ, monede din Thasos, Histria şi denari romani republicani, la care se adaugă un candelabru cu trei braţe, bustul de bronz al unei divinităţi şi resturile din învelişul de fier al unui scut, frumos ornamentat, având în centru un bour înconjurat de un decor de palmete.

          Cetatea de la Piatra Roşie făcea parte din sistemul de fortificaţii dacice din zona Munţilor Orăştiei, având ca rol principal apărarea dinspre V a capitalei Sarmizegetusa Regia de pe dealul Grădiştea Muncelului. Ea a funcţionat până în timpul războaielor daco-romane din anii 101-106 p. Chr., când a fost distrusă. [C. P.]

Bibliografie:
1. D. M. Theodorescu, Cercetări arheologice în Munţii Hunedoarei, Cluj, 1923.
2. C. Daicoviciu, Cetatea dacică de la Piatra Roşie, Bucureşti, 1954.